A aparut cel de-al treilea numar al saptamanalului „Foaia Transilvana”, editat la Cluj. Cele doua numere anterioare, difuzate mai mult promotional, au avut impactul dorit de editori: atragerea atentiei asupra faptului ca provincia nu este cu numic mai prejos decat Capitala si ca cei de la „centru” trebuie sa stie ca traiesc bine de pe urma contributiei consistente a restului tarii.
„Revista a fost foarte bine primita si vom creste rapid, pe masura ce se afla de noi”, ne asigura Ruxandra Hurezeanu, editor coordonator al „Foii Transilvane”. Actionariatul e compus din Cornel Nistorescu (50%), Florin Danciu (35%, fostul redactor-sef al ziarului „Mesagerul Transilvan”, care publica listele „Caritas”), si Reset Media, tot al lui Florin Danciu.
In numarul 1 al „Foii”, Cornel Nistorescu punea un deget pe o anumita rana: „Prea multi condeieri au mers de la Cluj la Bucuresti”. Era normal, la Cluj nu se intorc banii cu lopata in presa, ca la Bucuresti. Asa ca „Foaia” a venit la momentul potrivit: politica damboviteana da din gropi in puturi, facand franjuri din Brand-ul de tara, fapt ce-l determina pe Nistorescu sa spuna ca noua publicatie e „o incercare de eliberare de sub tirania Bucurestiului”. Suntem asigurati ca in curand ii vom vedea in „Foaie” si pe politicienii clujeni cu prestatie in Capitala, infierand centralismul antidemocratic al fiscului national (lista lor e prodigioasa).
In nr. 3 are loc prezentarea „Partidei Ardelenilor” de catre Ruxandra Hurezeanu, o ampla analiza a profilului politic romanesc actual intitulat „Intre Sud si Nord se duce surd un razboi de secesiune politica”. Emil Boc si Ioan Rus sunt scosi in fata, Sorin Oprescu fiind atacat in preajma congresului PSD. I se cere lui Emil Boc ca, „in interesul Transilvaniei, sa-l infrunte chiar si pe Traian Basescu”.
Cornel Nistorescu trage un nou semnal de alarma, in stilul caracteristic: „A venit vremea ca populatia Transilvaniei, indiferent de etnie, sa inteleaga ca in anumite domenii regresul a devenit grosolan. Nu vizibil, nu critic, ci revoltator!” El da o noua interpretare titlului imnului national: „Asa cum, cu secole in urma, s-a nascut Scoala Ardeleana, la fel si acum este nevoie de o trezire”. El nu considera „Miscarea ardeleana” a avea un sunet politic, ci unul social de regenerare intelectuala si economica, in timp ce la Bucuresti vede „minciuna, decadere, maimutareala, petrecere, furtisag si lalaiala”.
Sabin Gherman – conducator al Fundatiei Pro Transilvania si al Ligii Banat-Transilvania, dar si membru in Alianta Libera Europeana (ALE) – a ridicat stacheta nesecesionista a distantarii, prin atragerea de colaborari care „s-au saturat de Centru”. Alianta Libera Europeana e o organizatie tangenta Consiliului Europei si a elaborat in 2001 un „plan de descentralizare a Romaniei” pe bazele subsidiaritatii.
Radu Sirbu – ex-sef FPS in guvernul CDR – asigura paginile economice.
Ovidiu Pecican – sufletul Facultatii de Studii Europene, o exigenta ambitie a lui Andrei Marga – a tras spre „Foaie” fosta „Provincia”, nasita de Sorin Rosca Stanescu cu ani in urma. El e convins ca, „pana cand nu vedem o actiune de anvergura, care sa insemne oameni si reguli ce reprezinta cu adevarat stilul de lucru din Transilvania, nu putem vorbi de o putere reala la Centru”.
Politica maghiarimii din Transilvania este vazuta de Istvan Horvath, de la Universitatea Babes-Bolyai, ca fiind „in pragul colapsului”.
Alte colaborari sunt asigurate de Ioan Grosan, Vasile Dancu, Julius Constantinescu, dar si Gall Kinga, azi membra FIDESZ la Budapesta, fosta sotie a liderulului UCM Covasna, militanta pentru Universitatea „Bolyai”.
Fapt e ca „Foaia” exista si va crea, in mod cert, frisoane multora din Bucuresti. Si, in fond, este „antibucurestenismul” provincialilor un antiromanism diminuat? Nu cred ca este vorba de asa ceva. Poate ca dezgustul din anii de ocazii ratate a umplut paharul rabdarii unui anumit segment de populatie orientandu-l spre ceea ce cred editorii ca inseamna politici eficiente.
