Serghei Lavrov este unul dintre puținii oficiali ai Kremlinului care deține funcții ministeriale de 18 ani și modelează politica externă a țării.
Deocamdată, șeful Ministerului de Externe se află cu siguranță sub stres, unul mental considerabil. El demonstrează anxietate și acțiune nevrotică compulsivă. Problemele de somn, slăbiciunea, productivitatea redusă și scăderea libidoului sunt caracteristice acestei afecțiuni, scrie Institutul Robert Lansing.
După temperament, Lavrov este flegmatic. Este echilibrat, calm, inert, reținut. Poate rezista la presiune și poate lucra sub presiune. Lavrov apreciază constanța și sustenabilitatea. Are o memorie bună și tinde să facă alegeri considerate, echilibrate și cu risc scăzut. Prin urmare, deciziile de politică externă cu risc ridicat ale Kremlinului sugerează că au fost inițiate la nivel prezidențial. Riscul politic pune sub semnul întrebării reputația lui Lavrov de diplomat profesionist.
Ministrul Lavrov este pedant, echilibrat, responsabil. Are capacitate mare de lucru. Este atent, colectat, procedural, observator, capabil să navigheze în situații dificile.
Lavrov se încrede mult în sine și în abilitățile sale profesionale. El se caracterizează prin mândrie, stima de sine și importanță de sine, vanitate, aroganță. Are o stimă de sine ridicată. Îi place când îi sunt respectate experiența, importanța și realizările sale, îi place oficialitatea și atenția specială cu complimente pentru sine. El este afectat și jignit, totuși, atunci când cineva subliniază caracterul incomplet al puterii și influenței sale. Asta pune mai multă presiune asupra lui decât acuzațiile de abuz financiar (întrucât el servește interesele oligarhului rus Oleg Deripaska și l-a ajutat să obțină o viză pentru SUA), viață dublă (întrucât are o amantă și o include în delegațiile oficiale ale MAE).
Este indecis în viața personală. În ciuda faptului că este căsătorit, locuiește cu Svetlana Polyakova de aproape 20 de ani, ceea ce nu este un secret atât pentru Kremlin, cât și pentru MAE. Ea are o influență destul de mare în minister, deoarece chiar influențează deciziile de angajare, îl însoțește în vizitele oficiale, neocupând un post în minister. Legăturile păstrate cu soția oficială arată că are anumite obligații dar și lipsă de moralitate care îi permite să trăiască cu două familii.
Îi tratează pe ceilalți cu dispreț și desconsiderare, se crede mai inteligent decât alții, în timp ce majoritatea oamenilor sunt miopi și nu merită atenția lui. El știe să influențeze oamenii și știe să facă o persoană să se simtă inconfortabil, să facă pe cineva să creadă că ceva este inadecvat de spus, poate sufoca un adversar folosind „autoritatea” și pseudo argumentele sale. Compania de înalți oficiali mondiali îl flatează, își permite să le facă niște concesii, să accepte unele dintre argumentele lor alternative, alege cuvinte și expresii în prezența lor pentru a nu se discredita pe sine sau autoritatea sa. În același timp, își permite să fie nepoliticos și să-i insulte pe cei pe care îi consideră de rang inferior, când vorbește cu jurnaliști necontrolați, de exemplu. Acestea nu sunt atacuri emoționale nefiltrate, ci un răspuns planificat care vizează să-i sublinieze încă o dată superioritatea.
Scandalurile cu insulte și înjurături vorbesc mai degrabă pentru o decizie conștientă de a jigni, decât pentru faptul că a fost „pornit” sau „nu s-a putut abține”. În acest fel, Lavrov demonstrează o capacitate ridicată de a-și gestiona starea și emoțiile. El răspunde în mod conștient la situație și la schimbarea acesteia. El folosește activități fizice emoționale, de exemplu, fotbal sau rafting, pentru a compensa anxietatea mentală internă față de emoțiile reținute și pentru ameliorarea psihologică.
Lavrov nu ezită să folosească o întreagă gamă de „argumente” propagandistice cele mai absurde, fiind sigur că asta nu îi dăunează reputației. Aceasta este poziția țării, crede el, iar riscurile de reputație ale Rusiei sunt de o prioritate mai mică decât riscurile de reputație personală.
Nu pierde ocazia de a-și aminti statutul, de parcă statutul este singurul lucru pe care îl are, este cea mai mare valoare care indică succesul său în viață. Are un cerc social limitat, care include 2 tipuri de oameni – cei care îi vor admira înțelepciunea și amploarea personalității și cei care pot face o companie demnă de dezbatere intelectuală. Cât despre restul oamenilor, el doar le folosește.
Lavrov are o atitudine responsabilă față de postul său și de funcțiile care îi sunt atribuite. El crede că este superprofesional, adică de neînlocuit și unic. Este încântat de ideea importanței sale. Este mândru de realizările sale profesionale, dar știe bine că a depășit deja vârful carierei, cu încetinirea imediată. Are o anumită oboseală de a juca în actualul rol social, este dornic nu doar să se odihnească, ci și să iasă la o notă înaltă, să-și aibă moștenirea „nepătată”. Lavrov și-a pierdut inițiativa, nu este la fel de entuziasmat ca înainte și nu vrea să-și demonstreze eficiența excepțională, să atingă noi culmi sau să mai obțină recunoaștere și laude – a reușit deja totul, a fost peste tot și a văzut totul . El crede că și-a câștigat deja reputația și a proiectat o carieră extraordinară. Trebuie să-l doară să treacă prin acea lipsă de strângere de mână în astfel de condiții, în timp ce urmărește cum tot ceea ce a construit singur se duce în iad, în timp ce el consideră că își depreciază propriile realizări.
Se poate presupune că a fost condus de complexul de inferioritate în timp ce își construia cariera, deoarece a simțit că alții i-au pășit înaintea lui. El a compensat asta prin atitudinea sa trufașă și neglijarea față de ceilalți, deoarece a subliniat cu tărie că este superior celorlalți, în timp ce ei s-ar fi supus. Lavrov folosește puterea ca o posibilitate de a se afirma. Astfel, punctele de presiune sunt următoarele:
• să sublinieze că puterea sa este incompletă și rolul său pentru stat și istorie este incert,
• este manevrabil,
• îi lipsește independența,
• este controlat și umilit de un guvern superior;
• realizările sale sunt depreciate,
• pentru a face referire la exemple mai bune de succes,
• carieră distrusă și reputație îndoielnică,
• tot efortul lui a fost în zadar.
Lavrov este foarte inteligent și are un creier productiv. Se adaptează rapid la situație, cunoaște circumstanțele date și se comportă în consecință. El este obișnuit să acționeze într-o structură rigidă cu decizii și restricții definite, drepturi și responsabilități. El poate deveni confuz dacă nu există reglementări stricte.
Se simte că principala motivație a lui Lavrov nu este de a obține succes, ci de a evita eșecurile și de a preveni greșelile. El crede că a realizat destule în viața lui, așa că caută să-și salveze fața profesională, să-și asigure viitorul.
În comunicare, el răspunde la întrebările personale despre atitudinea sa, experiența sa personală sau viața sa privată cu o promptitudine scăzută. Devine nervos într-o situație în care trebuie să înainteze, deoarece în interior recunoaște că interlocutorul său are un avantaj. Este surd la argumentele emoționale, încearcă să apeleze la ceva uman etc. Preferă să transmită sens în timp ce vorbește și rareori folosește nonverbale (gesturi, expresii faciale). Se simte deseori că se distanțează de ceea ce spune, deoarece rezolvă anumite subiecte fără nicio convingere personală sau implicare emoțională. Strategia principală pentru a răspunde întrebări incomode stions atunci când este susținut într-un colț este de a transfera responsabilitatea sau de a schimba subiectul conversației. Când nu este sigur de ceea ce spune, nici măcar nu insistă că are dreptate, ci accelerează ritmul conversației și trenul gândurilor, îndemnând interlocutorul să meargă mai departe. Îi tratează cu respect doar pe cei care, crede el, corespund statutului său și cercului de comunicare dorit (cel care îl ridică în ochii celorlalți, unde este dornic să se vadă). El neglijează oamenii cu statut inferior, știe să-i suprime și nu îi ia în serios.
