Pe vremea când erau doar nişte desene animate, nu seriale, erau net mult mai reuşiţi, aceşti albăstrii, care fac o sumedenie de prostii. Ajunşi la Hollywood s-au vulgarizat, şi-au schimbat numele în Smurfs (copiindu-i pe olandezi ori pe englezii care i-au adoptat mai demult).
Şi-au păstrat foarte puţin din farmecul pe care îl imprimase belgianul Peyo (pe numele său adevărat Pierre Culliford), care i-a inventat pe 23.10.1958. Numele s-a născut dintr-un lapsus. Era la masă, cu un prieten, şi n-a mai nimerit cuvântul „sare”. I-a zis „Strumpf”. Amicul a intrat în joc şi a compus tot felul de derivate, din această ciudată sonoritate. Pentru că trebuia să existe şi un personaj negativ, care să-i chinuiască pe ăi bunuţi-piticuţi, care cam seamănă cu cei din Albă ca Zăpada, a apărut Gargamel, în 3D şi chiar pe IMAX.
El este evident inspirat pe ecran de Hank Azaria, care-i dă glas în original, şi pe care probabil nu o să-l uităm niciodată, pe când făcea pe amantul ridicol al Catherinei Zeta-Jones, în „Logodnicii Americii”. Un lucru extrem de enervant este faptul că un motan gălbior – portocaliu, vor spune alţii – are un rol extrem de antipatic, ceea de îi derutează pe copii, şi mai cu seamă pe cei mici, care deja sunt foarte ataşaţi de aceste animăluţe de casă.
El este afurisit, scârbos (vezi scena cu scuipatul şomoiogului de păr, care fusese mult mai elegant rezolvată în Garfield); şi chiar dacă spre final se încearcă o reabilitare, e prea târziu. Pe româneşte îi dă glas Mihai Bisericanu (care merita o soartă mai bună), vrăjitorul cel rău şi penibil (şi sâsâit, pe de-asupra) e genialul Şerban Pavlu, Andreea Bibiri e Ştrumpfiţa (care, pe americăneşte, este Katy Perry, cantautoare şi actriţă, mai ales de televiziune), în animaţie având deja ceva experienţă (jucându-şi însă propriul rol, în Simpsoni, unul dintre episoadele de Crăciun).
În lupta de box-office de peste Ocean, „Cowboy-ii şi extratereştrii”, care vin şi la noi, i-au devansat net pe Ştrumfi.
Călătoria lor la New-York e o găselniţă, dar amestecul cu personaje vii nu a ieşit la fel de bine, ca în alte combinaţii similare.
Sofia Vergana, „O şefă de coşmar”, ca să citez dintr-un alt titlu de pe marile ecrane, o imită, fără succes, pe Meryl Streep, cea din „Diavolul se îmbracă de la Prada”. Poate că cea mai bună replică este „Ce-i cu tine? Te-ai ştrumpfit?” şi ar trebui să-i fie pusă regizorului Raja Gosnell, în speranţa că Steven Spielberg o să o nimerească mai bine cu „Tintin”. Ce-i drept, scenele groteşti se regăsesc în trecutul său, precum „Acasă la Coana Mare” sau alde „Scoby Doo” 1 şi 2. Iniţial a fost editor de film.
Căţelul viu e foarte nostim, lent, ataşant, iar în privinţa Ştrumfilor s-a încercat să-i mulţumească pe toţi şi, mai ales, să se regăsească cât mai mulţi, inclusiv în ochela-
ristul, şi el parţial preluat de la Harry Potter, unde a funcţionat perfect, ca să-i determine pe ăia mici, că e chiar foarte cool să poarte aşa ceva. Vortexul dintre lumi e destul de înspăimântător, în schimb, comparaţia între o lesă şi o cravată – deşi foarte reuşită – o să devină o scuză în plus pentru cei care abia aşteaptă să scape de acest element atât de gentleman style, dar care pare să-i complexeze pe mulţi bărbaţi. Trăsura de oţel devine avionul, iar căruţa galbenă, fireşte ultra-celebrul taxi din The Big Apple, fermecătorul New York. Luna albastră e un element nelipsit, chiar dacă pe româneşte nu are chiar aceeaşi valoare: „Once in a blue moon” însemnând un fel de „la Paştele cailor”. Ar fi fost, probabil, şi mai absurd să vezi nişte nechezători vopsiţi în siniliu.
Ca de obicei, la final, echipa – foarte numeroasă, ca pentru această nouă tehnică – e însoţită şi de o listă a copilaşilor fiecăruia în parte, ceea ce n-ar fi stricat şi în varianta românească. Cu condiţia ca cineva să fi avut minima decenţă să-i treacă şi pe ai noştri pe generic, căci la o foarte de vacanţă vizionare, la Liberty Light (unde erau invitaţi cât mai mulţi copilaşi), minorii cu părinţii aferenţi actori s-ar fi bucurat, chiar dacă fiind încă analfabeţi li s-ar fi citit numele, de pe ecran, de către foarte talentaţii însoţitori. Poate măcar data viitoare!
THE SMURFS
animaţie, sua, 2011
1h 42min.
regia: Raja Gosnell.
Voci: Lucian Iftime (Naratorul), Gabriel Costin (Lacomul), Ion Arcudeanu (Fermierul), Gheorghe Ifrim (Glumeţul), Andreea Bibiri (Ştrumfiţa), Cristian Neacşu (Bleguţul), Tomi Cristin (Meşterul), Sorin Medeleni (Brutarul), Eugen Cristea (Bucătarul), Constantin Bărbulescu (Ţâfnosul), Răzvan Georgescu (Curajosul), Cosmin Seleşi (Isteţul), George Călin (Cochetul), Paul Talaşman (Voinicul) etc.
distribuit de Forum Film.
