Actriţa Emilia Popescu i-a adresat o scrisoare deschisă lui Ion Caramitru în care susţine că modul în care juriul UNITER a stabilit nominalizările pentru cea de-a XXII-a ediţie a galei UNITER jigneşte breasla.
„Mă adresez dumneavoastră, pentru că orice material care apare în presă în numele UNITER-ului ar trebui să-l verificaţi, astfel încât să nu permiteţi publicarea unor jigniri la adresa breslei pe care o reprezentaţi. Pentru «transparenţă» aţi făcut public «argumentul juriului de nominalizări al Galei UNITER 2014». Acest «argument» mă jigneşte atât pe mine, cât şi întreaga breaslă”, spune Emilia Popescu în documentul intitulat „Scrisoare deschisă şi complet inutilă către domnul Preşedinte UNITER, Ion Caramitru”.
Pentru a evita „orice neînţelegere şi suspiciune”, actriţa spune că nu comentează în niciun fel nominalizările, întrucât nu a văzut încă aceste spectacole.
„(…) în mod normal, regulile unei competiţii se anunţă înainte de desfăşurarea ei, nu la final. Pentru a fi judecate spectacolele, senatul UNITER şi preşedintele, adică dumneavoastră, acordă girul unor persoane capabile de un act critic responsabil. Se presupune că actul critic este argumentat în baza unei cunoaşteri profunde a fenomenului teatral; adică «judecatorii» ştiu ce înseamnă munca unui regizor, actor, scenograf, au cultura teatrală şi sunt în pas cu tot ce se întâmplă la ora actuală în materie de teatru. Pentru a judeca trebuie să cunoşti şi să înţelegi fenomenul. Mă îndoiesc că cei aleşi anul acesta în juriul de nominalizări au cunoştinţe minime în ceea ce priveşte truda unui creator de spectacole, fragilitatea meseriei noastre şi nu în ultimul rând sunt conştienţi de consecinţele unor vorbe pompoase şi goale aruncate în spaţiul public asupra noastră. Într-un limbaj de lemn, cu cuvinte pretenţioase, ce uneori se contrazic (în spatele cărora se poate ascunde orice), acest juriu m-a jignit. Iar dumneavoastră aţi îngăduit asta”, îi transmite Emilia Popescu lui Ion Caramitru.
Emilia Popescu precizează că „niciun juriu din lume nu are dreptul să-i jignească pe cei care n-au corespuns «criteriilor» lor”. „Adică ,cum???!! Nominalizaţii sunt «fenomene rarisime de vocaţie artistică», iar ceilalţi «valori nereprezentative pentru teatrul românesc de azi»?! Ori valori, ori nereprezentative. Domnule Caramitru, cu ce drept îşi permit Sebastian-Vlad Popa, Andreea Dumitru, Ionuţ Sociu (membrii juriului care a stabilit nominalizările pentru gala UNITER, n.r.) să mă jignească? Să ne jignească? În baza cărei opere recunoscute îşi permit să anuleze o bună parte a creatorilor români de teatru? A nu fi nominalizaţi de aceştia e o ruşine? Eu nu gândesc aşa şi consider această afirmaţie un atac la persoană. Toţi creatorii fac spectacole mai inspirate sau nu, pot fi premiate sau nu, dar valoarea unui artist se confirmă în timp, cu trudă şi tenacitate şi nu e neapărat validată de un juriu. Şi, mai presus de asta nu poate fi desfiinţată de un juriu”, spune Emilia Popescu.
Potrivit acesteia, expresia „complicitate gregară între artist şi public” jigneşte grav atât creatorii, cât şi publicul. „Doamne fereşte de succesul de public! Adică, dacă publicul înţelege mesajul unui spectacol, aplaudă performanţa unui actor, se emoţionează, râde sau plânge, asta e o ruşine, un criteriu minor şi superficial??! Colegii mei de breaslă, «făcătorii» de teatru mă vor înţelege. Domnilor juraţi, poate credeţi că ne puteţi dezbina. Adică noi, «valorile nereprezentative ale teatrului românesc de azi» să fim invidioşi pe «fenomenele rarisime de vocaţie artistică». Nu. Nicidecum. Îi felicit pe toţi cei nominalizaţi, dar refuz această împărţeală suficientă şi absurdă. Refuz această «ştampilă» pusă de nişte oameni insuficient de pregătiţi, aroganţi şi complet lipsiţi de respect şi dragoste pentru cei care fac teatru. Sunt mândră de colegii mei, de truda lor, la fel cum sunt mândră de minunata mea «complicitate gregară cu publicul»! Nu vreau să fiu altceva decât sunt”, spune Emilia Popescu.
Actriţa mai spune că UNITER ar trebui să fie „casa oamenilor de teatru, locul unde ne putem bucura de reuşitele celuilalt, nu un tribunal unde câţiva aşa-zişi cronicari de teatru pun etichete – unele strălucitoare, altele jignitoare”.
„În ceea ce mă priveşte, mărunta realizare a juriului de anul acesta este provocarea unui profund sentiment de dispreţ faţă de aceşti aşa-zişi cronicari. De-a lungul anilor am participat la Galele UNITER, cu bucurie, am fost chiar şi nominalizată, am participat la campania «Artişti pentru Artişti», ca şi anul acesta, am un profund respect pentru toate iniţiativele şi oamenii ce reprezintă UNITER-ul. Dar, în conjunctura creată mă delimitez de tot ce înseamnă această instituţie”, spune Emilia Popescu.
Ea îşi încheie scrisoarea deschisă spunând: „În aşteptarea zadarnică a unor scuze publice adresate breslei noastre de către acest juriu, Cu profundă tristeţe,
Emilia Popescu”.
Criticii Andreea Dumitru, Ionuţ Sociu şi Sebastian-Vlad Popa au comunicat publicului şi comunităţii teatrale din România, marţi, când au fost anunţate nominalizările la premiile Galei UNITER, care va avea loc pe 28 aprilie, la Palatul Culturii din Târgu-Mureş, principiile care au ghidat selecţia pentru nominalizări.
Potrivit unui comunicat de presă, remis agenţiei MEDIAFAX, acestea sunt: „vitalitatea expresivă şi ideatică a creatorilor de a depăşi stereotipiile teatralităţii ca formă de complicitate gregară între artist şi public, forţa prin care spectacolul dramatic se manifestă ca dimensiune autonomă faţă de prestigiul textului literar, ceea ce, de altfel, este de mult subînţeles şi rareori înţeles”.
Potrivit comunicatului, din aceste principii decurg urmăoarele criterii specifice: „observarea regiei de teatru ca act de gândire care trece dincolo de nomenclatorul de teme morale, îndeobşte întâmpinate entuziast de critica de specialitate: «criza lumii contemporane», «pierderea identităţii», «incomunicabilitatea», «inadaptarea», «conflictul dintre generaţii», «dezumanizarea», «alienarea» etc, observarea regiei de teatru ca act de gândire şi de sensibilitate care înţelege omul ca un câmp de contradicţii ireductibile, revelatorii, se deduce calitatea actorului care-şi depăşeşte propria eficienţă expresivă verificată. Spectacolele nominalizate, dar şi actorii nominalizaţi apar în acest sens juriului nu doar ca excepţii, dar şi ca fenomene rarisime de vocaţie artistică. Sentimentul entuziast şi îngrijorător este acela de a fi identificat valori nereprezentative pentru teatrul românesc de astăzi”.
De asemenea, „nominalizările de spectacol şi de regie coincid, fără nici o intenţie în acest sens, cu adeziunea reală, numărabilă, cuantificabilă a publicului”. „Depăşim cu această ocazie şi falsul complex al rupturii dintre ceea ce se numeşte «teatru de artă», experiment sau laborator teatral şi public. Juriul recunoaşte că toate aceste criterii nu şi le-a putut onora integral decât în cazul spectacolului al vivo”, se mai spunea în comunicat.
