Este întrebarea pe care şi-o pun specialişti în domeniul HIV/SIDA, pacienţi şi jurnalişti.
Până acum, singurul exemplu care menţine vie speranţa tuturor referitoare la găsirea unui leac pentru Sindromul Imuno-Deficienţei Acute, este cel cunoscut sub numele de „pacientul berlinez”, americanul Timothy Ray Brown.
A fost primul caz în cei 30 de ani de la descoperirea virusului imunodeficienţei la oameni, când un transplant de măduvă a vindecat un bolnav de acest sindrom. Lumea medicală este contrariată însă de succesul intervenţiei.
În 2007, seropozitivul Brown a recidivat în leucemie, scriu jurnaliştii de la Reuters. Doctorul său, Gero Huetter, a venit cu o idée radicală: transplantarea de măduvă folosind celule de la un donator cu o mutaţie genetică rară, cunoscută ca CCR5 delta32. Oamenii cu această mutaţie genetică sunt imuni la HIV.
Rezultatele au fost excepţionale. Doctorul spune că virusul nu a revenit, chiar dacă Brown nu urmează niciun tratament medicamentos.
Este puţin probabil, însă, ca această metodă să fie o soluţie pentru ceilalţi 33 de milioane de pacienţi cunoscuţi în întreaga lume. Procedura este extrem de scumpă, complexă şi riscantă. În plus, numărul celor imuni este foarte mic, reducând la minimum posibilitatea de a găsi compatibilităţi.
Medical, este nepractic şi mult prea greu, chiar periculos, spun doctorii, însă perspectiva ştiinţifică rămâne deschisă: există şansa găsirii leacului.
În această lună, Societatea Internaţională a SIDA va introduce oficial în strategia de prevenire şi tratament scopul de găsire a unui medicament vindecător.
Abordarea ştiinţifică a fost adoptată şi de un grup de cercetători-activişti care va lansa un grup de lucru pentru a realiza un plan de a convinge guvernele şi instituţiile de cercetare să investească mai mult în găsirea unui leac.
Cât costă HIV/SIDA
12 milioane de oameni din întreaga lume au nevoie de tratament medicamentos pentru a se lupta cu sindromul, însă doar 5 milioane primesc medicamentele. Până acum, oamenii din cercurile HIV/SIDA se temeau că direcţionarea fondurilor către căutarea leacului înseamnă mai puţină atenţie pentru tratamentul celor infectaţi.
Potrivit datelor statistice, tratamentul pentru un pacient variază între 150 de dolari anual în ţările sărace şi 20.000 de dolari în SUA. În România există aproximativ 7000 de persoane care fac tratamente cu antiretrovirale, o schemă de tratament costând între 500 şi 2000 de dolari anual.
Deşi nu există date exacte, costul global al HIV/SIDA este de ordinul zecilor de miliarde. Numai în ţările sărace sau în curs de dezvoltare cheltuielile se ridică la 13 miliarde de dolari anual, şi ar putea creşte până la 35 de miliarde în următorii 20 de ani. În total s-ar putea ajunge la cheltuieli de 50-60 de miliarde de dolari la nivel global, până în 2031, potrivit unei campanii neguvernamentale intitulate AIDS20131.
COPY/PASTE genetic
Chiar dacă procedura „Brown” nu este viabilă, ea a deschis drumul unor noi experimente. O tehnică experimentală foloseşte terapia genelor pentru a scoate anumite celule, care sunt imunizate împotriva HIV şi reintroduse la pacient în speranţa că se vor înmulţi.
Cercetătorii americani au prezentat anul acesta, în cadrul unei conferinţe, date despre 6 pacienţi cărora li s-au prelevat mari cantităţi de cellule albe din sânge, gena CCR5 a fost extrasă şi înlocuită cu una imună la HIV, iar celulele reintroduse.
Fiecare celulă care se naşte dintr-o asemenea „mamă” prezintă aceleaşi caracteristici.
Rezultatele, deşi nu sunt senzaţionale, arată că celulele mutate pot supravieţui mai multe luni, putând fi o cheie în găsirea leacului, în cele din urmă.
O altă direcţie pentru care specialiştii caută soluţii este „uciderea” virusului HIV. Pentru aceasta, cercetătorii trebuie să găsească modalitatea de a identifica virusul, care încă reuşeşte să se ascundă cu success de toate tratamentele cunoscute, fiind adesea latent. Oamenii de ştiinţă vor să „trezească” celulele şi vor începe un tratament experimental cu un medicament numit SAHA.
În acelaşi timp, mulţi oameni rămân de părere că prevenirea şi tratarea sindromului trebuie să fie prioritare.
