Trecuse atata timp de cand iernile europene erau doar niste anotimpuri gri, cu unele pete de gheata, incat haina de iarna aproape ca disparuse de pe podiumuri. Apoi a venit schimbarea climei, cu extreme de cald si rece. Acum, moda pare ca reflecta o noua realitate a iernii si ca isi reconsidera alegerea de a respinge aceasta tinuta atat de importanta.
Europa Centrala a fost intotdeauna o exceptie in privinta asta. De la orasele inghetate ale Germaniei pana la tarile din fostul bloc estic, haina de iarna nu a disparut niciodata. Iar proaspatul interes pentru croitoria moderna si compacta vine direct din aceasta mostenire. Imagini cu Berlinul de acum un secol par sa-i fi inspirat pe designeri sa ia rigla si compasul in mana si sa se indrepte spre primele urme ale modernismului.
Un exponent tipic al acestui gen este Ernst Ludwig Kirchner. In seria sa de imagini din Berlin, o figura alungita paseste inainte, trasata linear cu pensula, de la gulerul inalt pana la ghetele subtiri care acopera glezna. Kirchner si colegii sai artisti care au alcatuit grupul "Brücke", sau "Podul", respingeau liniile curbe, sinuoase si infloriturile stilului Art Nouveau, in favoarea unor linii drepte, umplute de energie si emotie.
Acesti artisti, dintre care multi aveau pregatire de arhitecti, doreau sa sugereze ce se intampla in spatele imaginilor alunecoase ale acestor aparent obisnuiti plimbareti prin oras.
In spatele noilor haine de iarna pentru acest sezon, majoritatea croite din stofa, se gaseste o proaspata arhitectura a modei. Bineinteles, inca exista vesnicul trenci, cu varianta sa cea mai eleganta, facuta din piele. Insa schimbarea majora este in proportii: mai lungi, mai alungite si, indiscutabil, croite pentru a te acoperi.
Zilele in care bulevardul Unter den Linden din Berlin era un "podium" continuu al modei au trecut de mult, la fel cum s-a schimbat situatia si pe Pall Mall, din Londra, si pe Champs Elysées din Parisul lui Marcel Proust. Conceptul de "bulevardier" nu mai exista intr-o lume atat de ocupata.
Insa exista ceva care sugereaza bravura si atentie in noile haine, fie ca atitudinea aceasta se intalneste printre liniile generoase ale unui pardesiu drapat sau intr-o haina mai stramta pe corp.
Prima varianta a fost prezentata in mod dramatic la Comme des GarIons, unde faldurile unui covoras in carouri au sugerat o tinuta de camuflaj inspirata de campul de lupta. Femeia Hermès, asa cum a fost ea imaginata de Jean Paul Gaultier, drept o pioniera in aviatie, asemenea Ameliei Earhart, isi alesese ca haina o piesa impecabila, lunga pana in pamant.
Ce au toate aceste pardesie in comun este faptul ca merg foarte bine cu pantaloni. De fapt, la Yves Saint Laurent, Stefano Pilati chiar a facut o haina din flanel gri cu pantaloni care se asortau, rezultatul fiind o varianta actualizata a costumului cu pantaloni. La Chloé, Hannah McGibbon a prezentat pardesie taiate in patrat, sub care se balansau pantaloni largi si grosi. In plus, Chloé a avut si culoarea bej prezenta, care arata la fel de proaspata pe haina inchisa cu curele de la Donna Karan, ca in versiunea mai scurta si mai eleganta de la Jil Sander. A numi aceste haine "barbatesti" ar sugera ca barbatii ar fi continuat sa poarte acest stil – desi haina croita pentru barbati e "pe moarte" din anii ’60 si a fost inlocuita intre timp cu haine mai sport, de la flanele la poncho-uri. Insa o haina larga peste pantaloni s-a mai vazut deja – tot in picturile expresionismului german. Acolo unde aristocratii flamboaianti ai lui Henri de Toulouse-Lautrec, cu jobenurile care le incoronau fracurile, pareau cu totul istorici, barbatii lui Kirchner au aceeasi eleganta alungita precum femeile care ii acompaniaza.
Cu o atitudine mai agresiva, plimbandu-se in pantofii lor plati sub pantaloni drepti, acestia se integreaza perfect in imaginea timpului modern.
