Majoritatea spitalelor private din România se feresc de cazurile dificile, deoarece nu au logistica necesară. În aceste condiţii, cel puţin deocamdată, majoritatea operaţiilor complicate se fac tot în sistemul public.
Românii vor mai avea de aşteptat încă doi-trei ani până când îşi vor putea face, în sistem privat, operaţii dificile, cum ar fi cele pe inimă ori pe creier, dacă Guvernul va ţine în stand-by legea asigurărilor private de sănătate. Cu excepţia câtorva clinici, medicina privată de la noi din ţară a luat amploare doar în cadrul acelor ramuri care sunt mai puţin costisitoare: ginecologia, oftalmologia, stomatologia, chirurgia plastică, medicina de laborator, însă specialităţi precum chirurgia generală, ortopedia, neurochirurgia sau chirurgia cardiovasculară întârzie să se dezvolte. „În mediul privat, pacienţii sunt trataţi elegant şi sunt chemaţi la medic pe bază de programări, dar nici un spital privat nu îşi poate asuma la ora actuală un politraumatism”, exemplifică medicul ortoped Dia Ahmad, cu experienţă medicală atât în mediul public, cât şi în cel privat.
Cazuri expediate la spitalul public
Familia Stroe se numără printre românii care au aflat, din propria experienţă, limitările sistemului privat. „Am căutat un spital privat în care să o putem opera pe sora mea de o fractură de şold, în condiţiile în care fusese ţinută într-un spital de stat o săptămână fără să i se facă nimic. Am văzut în privat o soluţie şi am fi dat oricât să o putem opera în condiţii bune, dar în final tot în spitalul public am ajuns. În acel moment nu se mai putea pune problema transportului în străinătate”, spune Maria Stroe.
De limitările sistemului privat s-a lovit şi Cristiana S. (35 de ani), care a pierdut o sarcină ce s-a lăsat cu complicaţii. „După şase luni de consultaţii pe bani grei la spitalul privat, am ajuns să fac un avort tot în spitalul public. Am fost profund dezamăgită de medicina de la noi”, spune Cristina, care şi-a rezolvat în cele din urmă problema la Spitalul „Sf. Pantelimon”, din Bucureşti.
Unul din trei români se tratează la privat
Multe spitale private se feresc de cazurile dificile, deoarece nu au logistica necesară care să asigure protecţia pacientului. În plus, bolnavii care au com¬plicaţii consumă resurse şi cheltuielile cu astfel de cazuri se recuperează greu. „Nu în ultimul rând, cazurile dificile pot strica imaginea unei clinici private, dacă pacientul moare pe masa de operaţie”, spune medicul ginecolog Ioan Stoian, care şi-a deschis primul cabinet privat acum 11 ani. Totuşi, medicina în privat are potenţial, după cum arată şi statisticile. Dacă acum zece ani, doar unul din zece pacienţi mergea să se trateze la o clinică particulară, în 2010, unul din trei oameni apelează la astfel de centre.
„Mentalitatea a fost greu de schimbat pentru că românul era învăţat să meargă în spitalul public. Acum au prins gustul de a merge la clinici civilizate, iar asigurările private aproape că ar tripla numărul de pacienţi care şi-ar dori astfel de servicii”, sugerează Ioan Stoian.
Începutul: cabinete la parterul blocurilor
Dezvoltarea medicinei private a început cu un entuziasm nebun în anii ‘90, când ginecologii şi stomatologii îşi deschideau cabinete la parterul blocurilor. „Am deschis primul cabinet la parterul unui bloc din Rahova. Lucrasem ca medic militar în Somalia şi mă întorsesem cu 5.000 de dolari, bani pe care i-am investit într-o masă de ginecologie, un ecograf şi în mobilier. Asociatul meu stomatolog a mai venit cu 5.000 de dolari şi aşa a pornit afacerea”, povesteşte medicul Ioan Stoian de la clinica Gynecoland. Businessul s-a dezvoltat de la un an la altul, pentru ca în cele din urmă cabinetul din Rahova să se mute în centru, să aibă 50 de angajaţi în loc de patru şi o cifră de afaceri care depăşeşte un milion de euro pe an. „Am dublat cifra de afaceri în anul în care am părăsit definitiv sistemul public”, povesteşte medicul Ioan Stoian.
Cu dorinţa de a se dezvolta în privat a venit din America şi medicul oftalmolog Cristian Moraru. „Am stat patru luni în SUA şi acolo am văzut că mini-clinicile de oftalmologie funcţionau foarte bine în privat. Oftalmologia este o ramură a medicinei care se bazează pe tehnică. Dacă ai aparatură, operaţiile sunt mult simplificate şi riscurile mai mici”, spune medicul Cristian Moraru, de la Clinica Oculus din Bucureşti. Avantajul unui cabinet oftalmologic în privat ţine de numărul mare de pacienţi pe care medicul îi poate primi într-un an. „Aproape 60% din populaţie face cataractă, aşa că pacienţii au nevoie de operaţii şi sunt mulţumiţi că în privat nu stau internaţi decât două-trei zile. Spitalul public, în schimb, este frustrant pentru pacienţi, din cauza culoarelor sale interminabile, WC-urile la comun şi stresului de a da şpagă la medic”, explică doctorul.
Scade presiunea de pe sistemul public
Totuşi, chiar dacă unii medici români au arătat că se poate face treabă ca în Austria, în privat rămân multe ramuri care ar trebui dezvoltate. „În domeniul chirurgiei, de exemplu, medicina în privat se reduce momentan la operaţii mici, uşoare, cum ar fi o hernie, o apendicită”, spune medicul Mircea Cinteză, din Comisia de sănătate a Parlamentului. Dacă intervenţiile sunt mai de anvergură şi necesită echipe şi costuri mai mari, doar sistemul public le poate susţine. „Până şi procedurile prin care se pun stenturi pe coronare sunt limitate, deşi ar exista experienţă pentru a fi făcute în privat.
Chirurgia cardiacă este una scumpă, iar în lipsa asigurărilor private, nu se poate susţine”. Reprezentanţii spitalului Euroclinic din Bucureşti susţin însă că în privat se pot face şi operaţii complexe. „La Euroclinic se operează tumori pe creier, genitale, la colon, rect, ovare sau sân. Am operat aici şi tumori mai mari de 10 kilograme. Au fost inclusiv intervenţii chirurgicale pe vase mari cu echipe de medici din străinătate. În două-trei luni, vom deschide şi o secţie de chirurgie cardiacă”, afirmă Petre Brătilă, director medical la Euroclinic, Bucureşti.
Tot ce se asigură acum prin abonamentele private sunt simple consultaţii şi analize, pe care, în principiu, le asigură şi sistemul public. „Totuşi privatizarea medicinei este absolut necesară. Doar aceasta mai poate ridica presiunea de pe sistemul public”, spune Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor România.
Parteneriatele public-privat
O soluţie pentru dezvoltarea medicinei româneşti ar fi, spre exemplu, parteneriatele public-privat. O parte dintre spitale să rămână în custodia statului, restul să fie concesionate. „Consiliile locale pot apela la un investitor privat, care să le dezvolte şi s-ar crea un climat de concurenţă. Acum autorităţile nu vor să lase fondurile din mână şi se toacă bani în sănătate cu sutele de milioane. Cum este posibil ca Spitalul Judeţean din Baia Mare să beneficieze de reparaţii de 20 milioane de euro, iar în Oradea să se ridice din temelie un spital privat cu 15 milioane de euro?”, comentează Eduard Dobre. Condiţia ar fi ca pentru asigurările de stat angajatorii să vireze 2%, iar pentru cele private în jur de 5%”, spune specialistul.
Mai puţine cazuri de malpraxis
Competiţia pe piaţa asigurărilor private de sănătate va fi o soluţie şi pentru limitarea malpraxisului. „Nici un asigurător privat nu ar lucra cu un medic care prescrie 100 de RMN-uri (rezonanţe magnetice) şi 70 se dovedesc inutile”, consideră ortopedul Dia Ahmad. În ţări precum Italia sau Germania, oricare cetăţean care posedă o asigurare privată de sănătate serioasă poate să beneficieze de o intervenţie cardiovasculară în privat. „Spre exemplu se fac înlocuiri de valvă cu ajutorul asigurărilor care acoperă peste 25.000 de euro. Dacă la stat se pune problema listelor de aşteptare, în privat lucrurile merg mult mai simplu”, a explicat Mircea Cinteză. Marele avantaj al dezvoltării sistemului privat ar fi că banii s-ar investi cu cap. „La spitalele publice, 90% din fonduri se duc pe salarii, aşa că este normal să nu mai rămână bani de investiţii. În privat, 30% din fonduri sunt reprezentate de salarii, restul sunt bani de investiţii”, spune Eduard Dobre, directorul executiv al Patronatului Furnizorilor de Servicii Medicale Paraclinice.
