În ultimii ani recoltarea de celule stem la naştere a luat o amploare puternică devenind un trend ascendent. Zeci de mii de familii au apelat la serviciile de recoltare şi stocare oferite de băncile private de celule stem din România. Cu toate acestea, părerile sunt în continuare împărţite cu privire la utilitatea reală a acestor celule.
„Sunt în dubiu. Sunt însărcinată în trimestrul doi şi mă interesează subiectul celule stem. Voi aţi recoltat? De ce? Dacă nu aţi făcut-o, vă pare rău?” întreabă Alexandra, o viitoare mămică, pe unul dintre multele forumuri de pe internet care dezbat această problemă. Răspunsurile nu întârzie să apară. Unele femei au recoltat, spunând că mai bine să aibă conştiinţa împăcată decât să regrete mai târziu, altele spun că nu au recoltat pentru că li se pare că „parcă e prea mult marketing fără substrat” şi că preferă să investească banii în ceva ce aduce foloase reale.
Chiar dacă au trecut peste 20 ani de la primul transplant cu celule stem din sângele placentar, incertitudinile încă planează asupra beneficiilor reale ale acestei proceduri. Totuşi un lucru este cert. Conform specialiştilor din domeniu transplantul cu celule stem prelevate la naştere nu este recomandat în leucemia acută limfoblastică, în situaţia în care donatorul şi receptorul sunt una şi aceeaşi persoană. Important de precizat că leucemia acută limfoblastică este cel mai frecvent tip de leucemie la copii.
Întrebarea Alexandrei reprezintă de fapt o preocupare din ce în ce mai acută pentru zeci de mii sau poate chiar sute de mii de viitoare mame, care – îngrijorate de viitorul copilului lor – încearcă să găsească puţină lumină într-un labirint de informaţii destul de ceţos. În România moda celulelor stem din sânge placentar a început de abia acum aproximativ şase ani odată cu prima recoltare de sânge placentar din ţara noastră. La ce sunt bune aceste celule? Ce boli vindecă ele de fapt? Care sunt şansele să folosesc aceste celule? sunt doar câteva dintre întrebările multor viitoare mame, întrebări care vin în completarea celor de mai sus.
Deziluzia unei mame
Acum trei ani aceleaşi întrebări şi le-a pus şi Raluca, o tânără mamă de 29 de ani din Bucureşti, înainte să o nască pe fetiţia ei. Răspunsuri nu a găsit foarte multe, după cum chiar ea explică: „Când am început să mă interesez despre recoltarea de celule stem nu pot să spun că m-am simţit lămurită sau că am avut toate datele. Nici pe parcurs lucrurile nu mi-au fost deloc clare, mai ales că toată comunicarea dintre mine şi banca privată de celule stem s-a desfăşurat doar la telefon şi pe email. Nu am văzut pe nimeni la faţă, nu a venit nimeni să stea de vorbă cu mine, să-mi explice clar, ce şi cum. Am semnat doar un contract pe care l-am trimis pe email după aceea. Nici măcar nu l-am vazut la faţă pe omul care a venit să preia recolta de celule stem.”
De cele mai multe ori frica de neprevăzut, de boală şi de ceea ce s-ar putea întâmpla copilului cântăreşte foarte mult în luarea deciziei, aşa cum îşi aminteşte Raluca momentul: „Recunosc că decizia a fost una emoţională, bazată pe frică, chiar dacă şi aspectul financiar a contat. E ca în povestea cu drobul de sare…Dacă pică nenorocirea pe tine? Chiar dacă eu şi soţul meu am făcut un efort financiar atunci, toată povestea costând-ne în jur de 3000 lei, am zis să avem măcar o siguranţă, ceva acolo.”
„Percepţia mea la vremea respectivă era că aceste celule stem vindecă cancerele şi chiar paralizia. De abia ulterior mi-am dat seama că lucrurile nu stau tocmai aşa. Că de fapt nu vindecă orice tip de leucemii şi că în realitate lista bolilor pe care le vindecă acest transplant nu este chiar aşa generoasă cum credeam. Când îţi dai seama de toate aceste probleme, că practic exista o grămadă de asteriscuri în subsolul contractelor, te întrebi dacă nu cumva ai trăit o deziluzie”, a mai declarat Raluca, mama fetiţei de trei ani.
Numărul de celule stem prelevate la naştere este o altă problemă. Cantitatea maximă colectată nu poate fi folosită pentru o persoană care cântăreşte mai mult de 40-50 kg, în cele mai optimiste cazuri, rare de altfel. În plus a obţine cantitatea maximă de celule stem la fiecare naştere este un proces dificil deoarece acest lucru depinde de mai mulţi factori. „O altă dezamăgire a fost atunci când banca m-a anunţat că în urma recoltării de celule stem s-a adunat o canitate de celule care poate fi folosită doar pentru o fiinţă umană de până la 8 kg. Ori fetiţa mea doar după câteva luni, depăşise deja această greutate. Dacă s-ar întâmpla ceva, ar trebui să suplimentăm din alte surse această cantitate şi practic ce am rezolvat? Mult zgomot pentru nimic din punctul meu de vedere şi bani aruncaţi pe geam.”
Ca în orice afacere, relaţia dintre firmă şi client este crucială, iar lipsa de informaţii corecte şi complete îşi spune într-un final cuvântul.„Ar trebui să existe mult mai multă transparenţă în relaţia dintre firmă şi client”, este de părere Raluca. „Ar trebui să ţi se spună ce cantitate de celule stem este prelevată în medie, nu cantităţile maxime teoretice, cât de mult contează această cantitate şi exact care sunt bolile în care acest transplant este prima recomandare. Este de datoria clientului să se informeze desigur, însă ar fi şi mai bine dacă banca ţi-ar explica şi toate dedesubturile. Eu cred că cel mai bine ar fi să existe o bancă publică, de stat,obligatorie, unde lumea să vină şi să doneze aceste celule. Astfel s-ar evita toate aceste neajunsuri”, îşi încheie Raluca povestea.
Dincolo de experienţa personală este important să cunoaştem ce sunt de fapt aceste celule stem, cum funcţionează ele şi ce spun specialiştii din domeniu cu privire la recoltarea de celule stem din cordonul ombilical şi la transplantul acestora.
Celulele stem, piatra de temelie a corpului nostru
Celulele stem sunt celulele de bază ale organismului uman, fundaţia fiinţei noastre. Ele sunt prezente în organism în perioada intrauterină ajutând la formarea organelor, ţesuturilor, sângelui şi sistemului imunitar, dar şi după naştere determinând reînnoirea periodică şi vindecarea. Practic aceste celule au potenţialul de a se dezvolta în orice tip de celule, fapt ce le conferă o valoare aparte în medicină.
Cu alte cuvinte, celulele stem sunt celule nespecializate care încă nu au apucat să urmeze o anumită cale, însă, printr-un proces numit diferenţiere ele ajung să creeze toate celule specializate ale organismului. Majoritatea celulelor din organism poate crea doar celule de acelaşi fel – celule sangvine produc doar celule sangvine, celulele epidermei produc doar celule ale pielii, etc. În schimb, celulele stem sunt unice, nu doar pentru că pot da naştere mai multor tipuri de celule – celulele stem pot crea sângele, ficatul, inima, oasele şi se pot diviza de mai multe ori decât celulele obişnuite.
Pe lângă crearea organelor, sângelui şi ţesuturilor, celulele stem dau naştere şi sistemului imunitar care ne ajută să luptăm împotriva infecţiilor şi ne protejează corpul de microbi şi viruşi. În cazul oamenilor sănătoşi aceste celule reînnoiesc permanent fluxul sangvin şi celulele sistemului imunitar. Însă dacă celulele stem ale organismului au fost afectate de boli sau de tratamente grele precum radioterapia sau chimioterapia, sunt necesare noi celule stem pentru a reface celulele sângelui şi sistemul imunitar. Aici intervine transplantul de celule stem hematopoietice – celule care dau naştere tuturor tipurilor de celule sangvine.
Trei surse de celule stem hematopoietice
În organismul uman există trei surse de celule hematopoietice: măduva osoasă, sângele periferic şi sângele din cordonul ombilical. Primul transplant de celule stem hematopoietice efectuat cu succes a fost realizat în anul 1968 de către doctorul Robert A. Good de la Universitatea din Minnesota. 20 de ani mai târziu, dr. Eliane Gluckman realiza la Paris, primul transplant alogen(n.r. donatorul şi receptorul sunt persoane diferite) de sânge din cordonul ombilical, între fraţi, într-un caz sever şi rar de anemie Fanconi. Acest caz a deschis un nou drum în domeniul transplantului de celule stem.
În funcţie de ţară, sursa transplantului de celule stem diferă, după cum ne-a explicat dr. Alina Tănase, medic primar hematolog şi Director Medical al Institutului Clinic Fundeni din Bucureşti:„În Statele Unite de exemplu, 75% din transplanturile cu celule stem provin din sânge periferic, 15% din măduva osoasă, iar numai 10% provin din cordonul ombilical.”
În România, situaţia este puţin diferită: „Dacă în anul 2000, doar pentru 1% din transplanturi au fost utilizate grefe de sânge placentar, în prezent peste 22% din transplanturi se realizează cu astfel de grefe. La noi în ţară, aşa după cum prezintă statisticile centrelor de transplant, peste 90% din grefele utilizate în transplant provin din sângele periferic”, ne-a declarat dr. Mihaela Roşu, Clinical Research Manager la Cord Blood Center, una dintre cele peste zece bănci de celule stem private din România.
Transplantul de celule stem ombilicale, nerecomandat în leucemia acută limfoblastică
Specialiştii din domeniu au alcătuit o listă de aproximativ 70 de afecţiuni diferite, incluzând aici câteva tipuri de cancer, boli de sânge şi deficienţe imune. Este vorba despre leucemii, siclemii, talasemii, boala Hodgkin şi limfomul non-Hodgkin.
„Ceea ce omit să facă foarte clar unele bănci private din România este că de exemplu transplantul autolog (n.r. donatorul şi receptorul sunt una şi aceeşi persoană) de celule stem ombilicale nu este prima recomandare în tratarea leucemiei acute limfoblastice, cel mai frecvent tip de leucemie la copii”, ne-a explicat dr. Alina Tănase de la Institutul Clinic Fundeni.
„Şi asta pentru că sângele din cordonul ombilical ar putea să conţină exact aceeaşi modificare genetică care a generat de fapt boala la copil. De aceea în acest gen de afecţiune, prima recomandare este întotdeauna transplantul de celule stem alogen (n.r. donatorul şi receptorul sunt persoane diferite), acesta având şi cele mai mari şanse de reuşită. În aproximativ 80% dintre cazuri, leucemia acută limfoblastică se vindecă cu chimioterapie convenţională, restul de 20% dintre pacienţi având recăderi şi necesitând transplant alogen de celule stem”, a încheiat dr. Alina Tănase.
De la frate la frate, uneori cea mai bună variantă
Transplantul de la frate la frate sau transplantul fraternal cum este denumit în literatura de specialitate este pentru anumite boli varianta optimă de transplant, conform European Group for Blood and Marrow Transplant – cea mai importantă asociaţie europeană din domeniu. În absenţa unei astfel de grefe, efectuarea transplantului trebuie să fie temporizată până la găsirea unui donator compatibil în familie sau în registrele publice, sau chiar să nu se poată efectua, prin neidentificarea unui astfel de donator.
„Chiar dacă prima recomandare în cazul transplanturilor de celule stem pentru unele boli este aceea a unui transplant alogen, trebuie să ne punem întrebarea ce se întâmplă în cazul în care persoana bolnavă nu găseşte niciun donator. Studiile arată că 25% dintre persoanele care au nevoie de un transplant de sânge nu îşi găsesc un donator nici măcar la nivel internaţional. În absenţa unui astfel de donator compatibil, o mare parte din medicii pediatri din SUA şi Canada ar opta pentru utilizarea grefei proprii de sânge placentar ca primă opţiune terapeutică pentru tratarea unui copil cu leucemie acută, faţă de alte terapii convenţionale „, afirmă dr. Mihaela Roşu de la Cord Blood Center.
O problemă de cantitate
Cantitatea de celule stem prelevată la naştere depinde de mai mulţi factori printre care tipul de naştere – de exemplu la cezariană se recoltează mai puţine celule stem din cauza pierderilor mai mari de sânge, dar şi de volumul de sânge recoltat şi concentraţia de celule stem din acesta.
„Volumul de sânge poate să varieze între 20 ml şi 100 ml, foarte rar 150 ml, iar celularitatea probei, raportată chiar şi la acelasi volum de sânge placentar, poate să difere de la o naştere la alta. Chiar şi 1 ml de sânge poate să facă diferenţa dintre un transplant reuşit şi unul nereusit. Chiar dacă această cantitate poate să fie suficientă pentru o persoană de până la 50 kg, atunci când e necesar, ea poate fi completată cu celule stem hematopoietice din alte surse”, a precizat dr. Mihaela Roşu.
Compatibilitate mare cu riscuri mari
Chiar dacă şansele ca organismul receptor să respingă transplantul sunt foarte mici, datorită faptului că celulele stem ombilicale sunt tinere, în cazul unui astfel de transplant un risc mare îl reprezintă complicaţiile ce pot apărea. În perioada de aplazie – perioada în care practic organismul nu are sistem imunitar din cauza lipsei de celule sănătoase, pacientul este expus la tot felul de boli care îl slăbesc şi mai tare, ceea ce înrăutăţeşte puternic starea de sănătate şi aşa precară. „Poate dura şi patru săptămâni până să putem vedea primele efecte ale grefei din sângele placentar şi asta datorită faptului că e nevoie de timp pentru că celulele stem ombilicale să se maturizeze. Ori în toată această perioadă (n.r. aplazie), organismul este foarte vulnerabil la complicaţii, pentru că efectiv nu are apărare”, a precizat dr. Alina Tănase de la Instititul Clinic Fundeni.
Celulele stem, potenţial în medicina regenerativă
Pe lângă utilizarea celulelor stem hematopoietice în cazul bolilor de sânge, există numeroase studii, în curs de derulare, însă neconfirmate la nivel oficial, care vorbesc despre performanţe importante ale celulelor stem în domeniul medicinei regenerative, cea care pune accent pe refacerea celulelor şi ţesuturilor, şi nu pe folosirea medicamentelor sau substanţelor chimice pentru tratament.
Chiar dacă studiile arată progrese în acest sens, mai ales în tratarea problemelor neuronale, precum paraliziile sau în cazul problemelor de inimă, cercetările încă nu sunt standardizate sau reglementate, astfel încât să poate fi folosite ca opţiuni de tratament la nivel larg. Cu toate acestea domeniul este unul nou şi în plină expansiune, astfel că peste zece ani este posibil ca celulele stem recoltate la naştere să poată fi folosite în tratarea unor boli care în momentul de faţă sunt considerate ca fiind incurabile.
Ce poate face statul român?
În problema recoltării celulelor stem din cordonul ombilical, un rol foarte important îl are statul, după cum afirmă dr. Alina Tănase de la Instititul Clinic Fundeni.
„Sunt de părere că statul ar trebui să se implice în această situaţie şi să creeze o bancă publică de celule stem recoltate la naştere, aliniidu-se astfel tendinţelor din celelalte ţări europene. Statul ar trebui să găsească un mecanism prin care să încurajeze prelevarea voluntară de celule stem la naştere, să instruiască medicii şi asistentele şi să asigure stocarea acestora într-o bancă publică; celulele stocate într-o bancă publică de cordon pot fi folosite în transplantul de celule stem la pacienţii la care nu s-a identificat un donator compatibil. Momentan, noi la Institutul Clinic Fundeni stocăm celule stem doar din măduvă osoasă şi sânge periferic, pe care le utilizăm în transplantul autolog şi alogen de celule stem hematopoietice.”
Recoltarea de celule stem la naştere. Pro si contra, pe scurt:
Pro
Celulele stem pot fi folosite în tratarea a 70 de boli
Uneori functionează cel mai bine în cadrul transplantului de la frate la frate, în condiţiile în care aceştia cu aceiaşi părinţi biologici.
Transplantul cu celule stem ombilicale are şanse foarte mici de a fi respins, deoarece celulele sunt tinere
Recoltarea nu este dureroasă, fiind un procedeu simplu care se face imediat după naştere.
La nivel teoretic, există posibilitatea ca în următorii ani să fie descoperite noi boli care pot fi tratate cu celule stem, în special în domeniul medicinei regenerative.
Celulele stem sunt disponibile exact în momentul în care pot salva viaţa cuiva
Contra
În niciuna dintre aceste boli, transplantul de celule stem ombilicale nu este prima recomandare
Nu se recomandă transplantul către aceeaşi persoană (transplant autolog). Sângele poate purta aceleaşi boli ca şi copilul. Transplantul de la un alt donator (transplant alogen) este cel indicat.
Celulele nefiind mature, grefarea noului transplant durează mai mult, existând şanse mari de complicaţii
Recoltarea şi stocarea celulelor stem este costisitoare. Costurile pot ajunge şi la 2000 euro în funcţie de bancă şi pachetul ales. Există şi costuri anuale fixe legate de stocare.
Multe dintre studii şi experimente nu sunt confirmate, astfel că aplicabilitatea transplantului în medicina regerantivă este extrem de redusă
Cantitatea de celule stem prelevată la naştere poate varia foarte mult, uneori fiind insuficientă pentru un transplant
Probablitatea ca bebeluşul să aibă nevoie de un transplant de celule stem până la vârsta de 10 ani este de 0,01% în cazul propriilor celule şi de 0,02% în cazul celulelor de la un alt donator
