Inventatoarea senzorului care depistează cancerul în şase minute susţine că a refuzat orice sprijin financiar şi tehnic deoarece vrea ca aparatul să fie 100% românesc. Ea nu derulează niciun “grant” de cercetare în acest moment şi spune că lucrează numai cu voluntari.
În Occident cercetările privind detecţia cancerului în fază incipientă implică oameni de ştiinţă de renume dar mai ales fonduri uriaşe. Pentru a primi astfel de fonduri proiectul de cercetare trebuie să fie bine documentat şi să lase să se întrevadă posibilitatea obţinerii unor rezultate încurajatoare. Spre exemplu, în 2010, “The National Center Institute” a acordat unui grup de cercetători ai Universităţii din Boston două milioane de euro pentru a-i sprijini în realizarea unui mecanism de detectare rapidă a cancerului la plămâni.
“În acest moment nu avem finanţare”
În aprilie 2010, în România a făcut senzaţie vestea potrivit căreia Raluca van Staden a câştigat Trofeul de aur la Geneva cu brevetul “senzorul care detectează cancerul în şase minute”. Era oare posibil ca unul dintre cele mai îndrăzneţe vise ale medicinei moderne dar şi a zeci de milioane de oameni diagnosticaţi cu această maladie să îşi fi găsit împlinirea în România? Răspunsul e, deocamdată, negativ.
“Mai e o cale foarte lungă”, admite, astăzi, van Staden deşi, în în efuziunea triumfului de atunci o companie autohtonă se angaja că va dezvolta proiectul în următoarele şase luni.
Paradoxal, spre deosebire de proiectele occidentale, cel românesc nu dispune de fonduri, iar motivele explică Raluca von Staden ţin de propriul ei patriotism.
“Au curs şi sunt oferte financiare pentru sprijinirea proiectului, unele primite direct la conferinţele la care am participat. Doar că, în acest caz, vorbim de un proiect care poate readuce România, în domeniu medical, acolo unde îi este locul pentru că istoria ne dă dreptul. El trebuie să fie pur românesc.” Raluca spune că la proiect se lucrează doar “cu inima” şi pe bază de voluntariat şi asta este valabil pentru toţi cei şapte membri ai echipei.
Raluca nu are nicio sursă de finanţare pentru dezvoltarea aparatului şi arată că de curând “am depus un proiect de start-up”. Deşi de la premierea brevetului au trecut un an şi aproape două luni.
“Am refuzat propuneri de a scrie cărţi”
Raluca van Staden susţine că scepticismul unor cercetători privind valoarea ştiinţifică şi practică a invenţiei are la bază necunoaşterea detaliilor.
“Ei nu a înţeles că într-un brevet nu poţi scrie toate detaliile pentru că, astfel, ai pune în pericol partea de producţie şi de comercializare. Trebuie să ne protejăm invenţia Avem o lucrare pe care o ţinem în stand-by la o revistă prestigioasă din Occident. I-am rugat ca până când aparatul nu va fi gata să nu o publice.” Cercetătoarea mai spune că a primit propuneri de a scrie cărţi de la numeorase edituri dar a refuzat şi va refuza până în momentul în care aparatul de depistat cancerul va fi funcţional. Din păcate, Raluca nu ne-a furnizat numele niciunei reviste sau edituri pentru a dat consistenţă argumentelor sale.
Când se va ridica acest “embargo”? “Este destul de greu de spus când vom avea un aparat funcţional. Nu cred că vorbim de zeci de ani, ci de câţiva ani, dar nu mai puţin de un an. Eu sper că omologarea aparatului şi a metodei vor merge în paralel.”
Cum se rupe o poveste dragoste. În mod ştiinţific
Cu toate acestea, compania MB Telecom – care în vara anului trecut s-a angajat să dezvolte aparatul de depistat cancerul – s-a retras din proiect. Motivul: scos dintr-un mediul ideal, senzorul nu mai dă rezultatele pretinse de cercetător. Cercetătorul, adică, Raluca van Staden spune că rezultatele sunt irelevante pentru că MB Telecom nu a lucrat cu senzorul premiat.
“Practic ei au făcut experimente pe un senzor reprodus după unul similar din literatura de specialitate şi plecând de la nişte cerinţe impuse de mine. Primul aparat realizat de ei a fost terminat în septembrie şi nu a mers. În noiembrie au venit de trei ori cu altă versiune de instrument, iar testările au durat trei zile, nu şase luni. Atunci, când am văzut că lucrurile nu merg am decis să încerc prin forţe proprii validez, de data asta, senzorul premiat. “
