2.6 C
București
sâmbătă, 11 ianuarie 2025
AcasăGDPRBoala care începe din dorinţa de a slăbi:"Prefer să fiu piele şi...

Boala care începe din dorinţa de a slăbi:”Prefer să fiu piele şi oase, decât să fiu o scroafă grasă”

„Caut fete pro-ana sau pro-mia să ne încurajăm reciproc”. Cam aşa sună multe dintre discuţiile postate pe forumurile româneşti, în care fete de 13,14, 15 ani fac schimb de reţete de înfometare, neştiind, probabil, că îşi riscă viaţa. Cu toate că mulţi se gândesc că industria modei este de vină pentru dorinţa tinerelor de a-şi sacrifica sănătatea pentru o siluetă „skinny”, specialiştii susţin că anorexia este o tulburare de personalitate, iar moda nu poate fi decât un factor declanşator şi trebuie să existe o predispoziţie a persoanei în cauză.

În ceea ce priveşte modelele românce, ele nu se confruntă cu anorexia, ba dimpotrivă, ele sunt „din ce în ce mai ponderale”, explică directorul unei agenţii de casting, Liviu Ionescu. Pe de altă parte,  dacă o tânără este anorexică, însă nu are simptome care se manifestă, poate ajunge să lucreze ca manechin, mai spune directorul MRA. Totuşi, „dacă o fată este dizgraţios de slabă, nu poate fi model”.

„Ana” şi „Mia” sunt două cuvinte-cheie pentru adolescentele care ţin să slăbească, indiferent de consecinţe. Cele mai multe spun că li se pare că sunt prea grase. Unele vor să fie modele, iar altele, doar să arate mai bine. „Ana” şi „Mia” sunt prietenele lor: anorexia şi bulimia, două tulburări de alimentaţie şi, mai ales, două tulburări psihice.

Anorexia a început să fie criticată la scară largă în 2006, când două manechine din Uruguay şi Brazilia au murit din cauza înfometării şi efectelor ei. Ulterior, în 2007, în Franţa s-a declanşat campania „Stop Anorexiei!”, în care modelul Isabelle Caro, bolnavă de anorexie, a pozat goală, ca să tragă un semnal de alarmă privind anorexia. În 2010, ea a murit din cauza bolii.

Cu toate astea, anorexia este mai mult decât un moft sau o alegere. „Anorexia este o tulburare psihică, care, în funcţie de gravitate, se tratează cu medicamentaţie şi psihoterapie”, explică psihiatrul Ana-Maria Iordache. De altfel, în cazul anorexicelor, psihoterapia este mai importantă decât medicamentele administrate.

Efectele anorexiei sunt devastatoare: îţi cade părul, îţi cad unghiile, ajungi să ai osteoporoză, gastrită sau ulcer, poţi avea boli de inimă şi este foarte probabil să nu poţi face copii niciodată.

Echilibrul sufletesc, înlocuit cu mâncarea

De anorexie suferă mai mult fetele decât băieţii, în general, de la adolescente la femei de 30 de ani, din familii prospere. Tinerele care suferă de anorexie vor să arate că au un control asupra vieţii şi nu recunosc că au o boală– nici faţă de sine, nici faţă de anturaj, explică şi nutriţionistul Corina Zugravu.

Mecanismul care declanşează anorexia este lipsa de control: bolnavii simt că nu mai au control asupra vieţii lor, iar corpul lor este singurul lucru pe care îl pot controla, însă nu este un control real, arată psihiatrul Iordache.

În tulburările de alimentaţie, se înlocuieşte un echilibru sufletesc cu mâncarea, arată ea.

„Sunt ana de 7 luni şi ştiu cât e de greu la început. Sfatul meu e să nu posteşti mai mult de 2 zile consecutive, următoarea zi mănâncă, pentru că, dacă nu mănânci nimic mai multe zile fără „antrenament”, o să simţi la un moment dat nevoia să te îndopi, probabil de-asta ai zis că ai tendinţe mia. Eu acum am ajuns sa pot posti şi 7 zile consecutiv, doar cu apă şi ceai verde. Eu nu mă simt rău după 7 luni … normal că nu mai am aşa energie şi obosesc repede şi e cam frustrant că trebuie să renunţ la exerciţii, dar de slăbit, slăbesc. De la mărimea XL, am ajuns acum la M şi, până la sfârşitul anului, sigur voi ajunge la XS. Sfatul meu este să mănânci acum cam 400 calorii zilnic. Te uiţi la fiecare produs şi calculezi câte calorii are, apoi îţi împarţi mesele o dată la fiecare 3-4 ore. În prima, probabil nu o slăbeşti prea mult, dar e important să reduci treptat numărul de calorii zilnice, dupa 2 săptămâni, treci la 300 şi tot aşa, apoi 2 zile de post, dupa care iar 300 … şi tot aşa, măreşti respectiv şi numărul zilelor de post total. Eu o să fiu aici, dacă ai alte întrebări. Te-am pupat şi să ştii că nu eşti singură!”. Aşa arată sfatul unei fete de 16 ani către o altă tânără de 15 ani, care o învaţă pe cealaltă cum să rabde de foame cu zilele, ca să slăbească.

Apropo, tu cum reuşeşti să te ascunzi de mama ta ? Pe mine mă obligă uneori să mănânc şi atunci e cel mai rău, că trebuie să vomit, dar evit, pe cât se poate, vomitatul. De cele mai multe ori, îmi fac mâncare prăjită şi o arunc, dar las farfuria murdară şi tigaia, să creadă că am mâncat. E bine că maică-mea vine acasă după 7 seara şi eu îi spun că nu mănânc seara, că ţin o dietă, şi vede farfuria murdară: crede că am mâncat la prânz. În plus, mă satur şi de la mirosul de mâncare”, scrie o fată de 16 ani.

Mărturia ei nu este singulară: forumurile site-urilor pentru femei sunt pline de astfel de subiecte, unde fetele scriu: „Prefer să fiu piele şi oase, decât să fiu o scroafă grasă pe care nu o încap hainele şi mănâncă ca vaca orice gunoaie ce îngraşă”. După modelul american, şi anorexicele de la noi se salută cu „Stay strong, starve on, girls” (Fiţi puternice, înfometaţi-vă mai departe, fetelor!).

Printre mesajele lor, mai apar şi sfaturile unor tinere care le îndeamnă pe fete să slăbească sănătos sau care povestesc cum şi-au pierdut o soră sau o prietenă din cauza anorexiei, însă ele sunt, de cele mai multe ori, ignorate.

Înălţime minus 20 unităţi nu înseamnă anorexie

Manechinele cu indicele de masă corporală mai mic de 18 nu mai au voie să participe la defilări, din 2006. De altfel, nutriţionistul Corina Zugravu arată că, dacă o fată este obligată să slăbească cu puţin peste înălţime-20 unităţi (greutatea sugerată manechinelor) nu este un pericol, cât timp indicele de masă corporală nu scade sub 18, iar, pentru fetele tinere, nu ar trebui să fie un efort deosebit. (indicele de masă corporală se calculează ca raport din greutate şi înălţime la pătrat, iar IMC între 19 şi 25 este considerat normal). „50 de kilograme la o înălţime de 1,70 metri nu este anorexie„, punctează Corina Zugravu.

Moda declanşează anorexia?

Se poate spune că industria modei este un factor declanşator în apariţia anorexiei, însă trebuie să existe o predispoziţie a persoanei, consideră psihiatrul Ana-Maria Iordache. În opinia ei, deşi felul în care arată manechinele poate influenţa alegerea unei tinere de a adopta stilul de viaţă ana, motivul este, de fapt, intern, pentru că anorexia este o tulburare de personalitate.

La bază, este o problemă de imagine, incapacitatea de a trăi în mod real şi de a înţelege cum funcţionează viaţa, explică Ana-Maria Iordache.

În cazul modelelor care se îmbolnăvesc, presiunea este foarte mare, pentru că nu vor să piardă ceea ce au câştigat (dacă ar lua în greutate), însă nu se poate spune că anorexia merge mână în mână cu industria modei, spune psihiatrul.

Modelele din România nu se confruntă cu anorexia

Anorexia nu este o problemă în rândul manechinelor din România „sub nici o formă”, e de părere Liviu Ionescu, directorul agenţiei de casting MRA. „Româncele nu sunt nici pe departe renumite cum că ar fi foarte slabe. Stau destul de prost mai ales la capitolul şolduri-bazin. În ultimele două-trei caravane pe care le-am făcut prin ţară, am constatat că româncele sunt din ce în ce mai ponderale”, explică Ionescu.

Nici creatoarea de modă Laura Olteanu nu consideră că industria modei autohtone se confruntă cu anorexia. De altfel, designerul nu crede că mai există o presiune asupra manechinelor de a slăbi prea mult, însă „este normal ca un manechin să fie slab şi să nu aibă celulită şi grăsime”.

Laura Olteanu susţine că ea nu ar colabora cu manechine anorexice, pentru că rochiile pe care le creează nu ar putea fi puse în valoare de un model ana.

Pe de altă parte, Liviu Ionescu arată că problema tinerelor din zilele noastre este că nu fac mişcare. „La acest capitol, chiar şi cea mai mare parte dintre modele nu face excepţie de la regulă. Tocmai de aceea, ele recurg, de cele mai multe ori, la regimuri drastice de înfometare, în loc să mănânce normal şi să consume caloriile prin mişcare”.

Pe de altă parte, directorul MRA consideră că, dacă o tânără este anorexică, însă nu are simptome care se manifestă, poate ajunge să lucreze ca model, însă „dacă o fată este dizgraţios de slabă, nu poate fi model”.

 

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă