Alianța dintre PNL-PDL, intrarea liberalilor în PPE și retragerea lui Crin Antonescu din cursa pentru Cotroceni accelerează procesul de desemnare a candidatului dreptei pentru alegerile prezidențiale. Antonescu a lăsat să se înțeleagă, în discursul în care și-a anunțat retragerea, că este conștient de faptul că o parte a electoratului de dreapta n-o să-i ierte atitudinea față de statul de drept din vara anului 2012.
La o privire în istoria politică recentă vedem că, în 2004, Traian Băsescu a reușit să-l învingă pe Adrian Năstase cu un foarte pregnant discurs anticorupție și cu o promisiune pro-business – cota unică de 16%. Victoria din 2009 a fost cel puțin ajutată de dezvăluirea vizitei nocturne a contracandidatului Mircea Geoană la locuința lui Sorin Ovidiu Vântu, ultimul aflat în închisoare, după mai multe condamnări.
Tot istoria recentă ne arată că, de două ori la rând, alegerea președintelui a determinat și schimbarea majorității parlamentare în favoarea partidelor care l-au susținut pe câștigător. În 2004 Alianța DA a atras de partea sa UDMR și PC-ul lui Dan Voiculescu, numit apoi de Băsescu „soluția imorală” și s-a instalat la guvernare, deși PSD avea cele mai multe mandate, iar PC candidase pe liste comune cu social-democrații.
În 2009, președintele Băsescu a reușit să adune o nouă majoritate parlamentară în jurul PDL, atrăgând de partea sa același UDMR și o parte dintre deputații și senatorii PSD, care au format UNPR. O altă „soluție imorală”, având în vedere că liderul UNPR, generalul Gabriel Oprea, s-a transformat din „șeful mafiei personale a lui Adrian Năstase” într-un om politic „reevaluat” – ambele descrieri aparținând aceluiași Traian Băsescu.
Alegerile europarlamentare, cu prezența lor de puțin peste 30%, sunt greu de comparat cu cele prezeidențiale, la care în 2009 au participat peste 50% din totalul celor înscriși pe liste. De unde rezultă o diferență de aproape 5 milioane de electori care trebuie convinși să iasă la vot.
Sarcină cu atât mai dificilă cu cât există un curent de opinie, promovat mai ales de protestatarii față de exploatările de la Roșia Montană și Pungești, pe rețelele de socializare, sub sloganul „Toate partidele aceeași mizerie”, ce propune și susține neprezentarea la vot sau anularea acestuia.
Așa că, pentru a porni cu șanse în cursa pentru Cotroceni, există câteva lucruri pe care un candidat ar trebui să se dovedească în stare să le facă: să continue susținerea luptei anticorupție, să ofere soluții de creștere economică și să susțină creșterea clasei de mijloc, principalul bazin electoral al dreptei, să fie capabil să negocieze politic formarea unei majorități alături de susținătorii săi și, mai ales, să scoată cât mai multă lume la vot – pe dezinteresați, pe scârbiți, pe leneși.
România liberă vă invită să spuneți ce anume așteptați de la candidatul dreptei unite, votând opțiunile propuse de noi sau venind cu propriile așteptări, argumentate, pentru a fi introduse în sondaj.
Puteți intra și pe Agora, pentru a discuta despre așteptările pe care le aveți de la candidatul dreptei unite.
De asemenea, votul din primul episod al Campaniei RL. Cine ați vrea să fie candidatul dreptei unite? este încă deschis. Intrați și votați unul dintre candidații propuși deja sau indicați un alt nume și argumentați.
