Pastorul american Harold Camping nu este primul care a prezis sfârşitul lumii. De la calendarul mayaş şi până la prezicerile Martorilor lui Iehova, Revista Time a făcut un top al celor mai înfricoşătoare profeţii despre sfârşitul lumii.
Milleriţii
William Miller este probabil cel mai faimos profet din istorie. În 1840 a început să predice despre sfârşitul lumii, spunând că Isus Hristos se va întoarce pentru a doua oară şi că Pământul va fi înghiţit de foc cândva în perioada 21 martie 1843 – 21 martie 1844. Miller şi-a promovat mesajul în adunări publice şi prin utilizarea tehnologiilor – afişe, buletine tipărite şi diagrame. Peste 100.000 de „milleriţii” convinşi de această profeţie şi-au vândut lucrurile între 1840 şi 1844 şi s-au dus la munte să aştepte sfârşitul lumii. Atunci când profeţia nu s-a împlinit, Miller a schimbat data pe 22 octombrie. Dar nici de această dată, profeţia lui nu s-a adeverit. Chiar şi aşa, adepţii lui au rămas uniţi şi au înfiinţat mişcarea adventistă.
Harold Camping, 1994
Predicţia lui Harold Camping că lumea se va termina sâmbătă, 21 mai 2011, nu este prima pe care acesta o face. În 1992, pastorul a publicat o carte numită „1994”, în care scria că undeva la mijlocul lunii septembrie 1994, Hristos se va întoarce şi lumea se va termina. Camping şi-a bazat calculele pe numerele şi datele găsite în Biblie în acea perioadă şi a declarat că este 99,9% sigur că că matematica lui este corectă. Dar lumea nu s-a sfârşit în 1994. Nici pe 31 martie, 1995 – o altă profeţia a lui Camping după ce luna septembrie 1994 a trecut fără incidente. „Sunt ca băiatul care a strigat lupul din nou şi din nou şi lupul nu a venit. Acest lucru nu mă deranjează câtuşi de puţin” a declarat Camping în 1995 pentru ziarul San Francisco Chronicle.
2012
În timp ce unii susţin că în anul 2012 oamenii vor suferi o transformare fizică şi spirituală radicală, alţii prezic că în acest an, Pământul va intra in coliziune cu o gaură neagră sau o planeta numita Nibiru. Dar cea mai populară credinţa este probabil cea atribuită (în mod fals susţin mulţi cercetători) calendarului vechii civilizaţii mayaşe. Diferite interpretări ale calendarului sugerează că lumea a patra, în care trăim acum, se va încheia pe 21 decembrie 2012. Această credinţă a inspirat filmul 2012, în care un tsunami aruncă portavionul USS John F. Kennedy pe Washington, zdrobind Casa Albă şi omorându-l pe preşedinte.
William Branham şi predicţia penticostală
Înainte de apusul soarelui pe 28 februarie 1963, locuitorii din nord-vestul statului Arizona au urmărit ceea ce un ziar local a descris ca un „nor izbitor de frumos şi misterios” care s-a extins asupra deşertului. În aceeaşi zi, pastorul penticostal William Branham – care a fondat după Al Doilea Război Mondial mişcarea de vindecare prin credinţă – a urcat pe Muntele Sunset şi a pretins că s-a întâlnit cu şapte îngeri, care i-au dezvăluit sensul celor şapte semne din capitolul Apocalipsa din Biblie.
Câteva zile mai târziu, Branham s-a întors la congregaţia sa din Jeffersonville şi a ţinut şapte predici în şapte nopţi, explicând sensul semnelor şi cele şapte viziuni pe care el a primit. Aceste viziuni l-au ajutat să prevadă că Isus va reveni pe Pământ în 1977. El nu a trăit pentru a apuca Ziua Judecăţii. În decembrie 1965, ca Branham şi familia sa au fost loviţi mortal de un şofer beat. Branham a murit şase zile mai târziu, în Ajunul Crăciunului.
Anabaptiştii din Munster
După reforma protestantă, în lume au apărut multe secte radicale care predicau un crez apocaliptic. Mesajele lor i-au influenţat chiar şi pe disidenţii bisericii anglicane precum Martin Luther. Anabaptiştii au respins majoritatea formelor de organizare politică şi ierarhia socială în favoarea unei comunităţi creştine ideale. Numele anabaptiştilor derivă din latină şi înseamnă „cel care se botează din nou”. În 1530, pe fondul unor revolte ţărăneşti, un grup de anabaptişti au preluat controlul oraşului german Munster şi l-au ales ca pe un Nou Ierusalim unde să aştepte întoarcerea lui Hristos. Numele anabaptiştilor derivă din latină şi înseamnă „cel care se botează din nou”.
Dar situaţia din Munster era departe de o comunitate creştină ideală. Jan Bockelson, un croitor din oraşul olandez Leiden, s-a autointitulat „Mesia din ultimele zile”, s-a însurat cu mai multe femei, a emis monede care prevesteau apocalipsa şi, în general, a transformat viaţa oamenilor din oraş într-un iad (cu excepţia câtorva profeţi care au trăit în belşug o viaţă desfrânată). Anabaptiştii au fost înlăturaţi din fruntea oraşului printr-o revoltă sângeroasă în 1535.
Profeţii din cărţi
Dacă aţi citit cărţile lui Hal Lindsey, aţi observat că data sfârşitului lumii s-a schimbat de mai multe ori de-a lungul timpului. În cartea Late Great Planet Earth, cea mai bine vândută cartea de non-ficţiune din anii 1970, Lindsey a prezis că lumea se va termina înainte de 31 decembrie 1988. El a citat o serie de evenimente mondiale – războiul nuclear, ameninţarea comunistă şi revenirea Israelului – ca motive pentru sfârşitul omenirii. Cărţile sale de mai târziu, deşi mai puţin specifice, au sugerat că oamenii nu vor mai exista pe Pământ după anii 1980 – 1990 şi apoi, desigur, 2000. Deşi Lindsey nu a reuşit să prezică sfârşitul lumii, el a popularizat genul de cărţi profetice.
După succesul lui Lindsey, în 1988 Edgar Whisenant a publicat o carte intitulată „88 motive pentru care răpirea va avea loc în 1988″, care s-a vândut în aproximativ în 4.5 milioane de exemplare. Whisenant declarat că „profeţia lui este greşită doar dacă Biblia este falsă”. După ce în 1989 nu s-a întâmplat nimic, Whisenant a publicat o altă carte, spunând că Răpirea va avea, de fapt, loc în acel an. Noua carte nu a avut acelaşi succes şi nici titlurile de mai târziu care au nu prezis că lumea se va termina în 1993 şi din nou în 1994. Cele mai populare poveşti sunt cuprinse în seria Left Behind scrisă de Tim LaHaye şi Jerry Jenkins. Deşi nu prevăd o dată exactă pentru apocalipsă, cei doi autori au oferit mai multe variante despre modul în care ar putea veni apocalipsa. Cele 16 romane s-au vândut în mai mult de 63 de milioane de exemplare în întreaga lume.
Anul 2000
Luddites şi alţi adversari ai noilor tehnologii au prezis că în anul 2000 calculatoarele vor aduce sfârşitul lumii. Luni de zile înainte de revelionul 2000, analiştii au speculat faptul că toate reţelele de calculatoare se vor bloca, cauzând o dereglare pe scară largă în rândul populaţiei globale care a devenit ireversibil dependentă de calculatoare pentru a afla şi a analiza cele mai noi informaţii. Problema a fost că mai multe calculatoare au fost programate să înregistreze datele folosind doar ultimele două cifre în fiecare an, ceea ce înseamnă că anul 2000 se va înregistra ca în anul 1900, producând o dereglare în reţele de calculatoare. Dar, pur si simplu nu a fost aşa. În afară de câteva pene de curent în diferite ţări, probleme în sistemele de transmitere de date la o parte din centralele nucleare din Japonia (dar care nu au afectat siguranţa lor) şi o întrerupere temporară a programului primire de date de la reţeaua de sateliţi SUA, noul an a sosit cu nimic mai mult decât mahmureala de aşteptat.
Secta Davidienilor
În 1993, David Koresh liderul spiritual al unei secte numite Branch Davidian, o ramură neautorizată a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, şi-a convins adepţii că el este Hristos şi le-a poruncit să se adune la Centrul Mount Carmel pentru a se pregăti pentru sfârşitul lumii.
Autorităţile americane au aflat că membrii acestei secte deţineau arme şi că au existat cazuri de abuzuri de copii şi violuri şi de aceea au realizat o anchetă. Membrii sectei s-au împotrivit percheziţiilor şi au ucis patru agenţi de poliţie. Koresh şi-a convins adepţii să refuze să se predea şi timp de 50 de zile a avut loc o confruntare tensionată. Pe 19 aprilie, FBI-ul atacat sediul sectei, un incendiu a izbucnit şi zeci de oameni, inclusiv Koresh, au murit în clădire.
Martorii lui Iehova
Începutul primului război mondial a speriat o mulţime de oameni, dar mai ales pe membrii Societăţii Zion’s Watch Tower Tract din America, un grup care se numeşte acum Martorii lui Iehova. Fondatorul societăţii, Charles Taze Russell, a prezis anterior „revenirea invizibilă” lui Hristos în 1874, urmată de a doua Lui venire în 1914. Russell a interpretat izbucnirea primului război mondial ca un semn de apropierea Armaghedonului sau sfârşitul „vremurilor uşoare”, aşa cum spunea profetul. Istoria a dovedit contrariul.
Marele incendiu din Londra din 1666
Numărul 666 este descris ca „semnul diavolului” în cartea biblică a Apocalipsei. De aceea în anul 1666 europenii s-au temut că vine sfârşitul lumii. Panica a fost amplificată de faptul că înainte cu an o epidemie a omorât aproximativ 100.000 de oameni, adică o cincime din populaţia din Londra. Pe 2 septembrie 1666, un incendiu a izbucnit într-o brutărie din Londra. Focul s-a răspândit rapid şi în trei zile au ars peste 13000 de clădiri şi zeci de mii de case. Dar în final, mai puţin de 10 de persoane au pierit în această catastrofă.
