Unii au asemănat conceptul de HUB cu o „grădiniţă pentru adulţi”. Chiar aşa pare. Linişte, nişte copii mari care stau la câte o masă cu jucăriile în faţă. Adică laptop-ul, hârtiile, dosarele, schemele. Oameni care lucrează în diverse domenii, fie sunt IT-işti, unii în marketing sau PR, consultanţă financiară, alţii în sfera magazinelor online. Sau traducători. Cei mai mulţi sunt freelanceri. Pe cont propriu, da, dar dacă nu ai un sediu, atunci ce faci? Să-ţi închiriezi propriul spaţiu e o idee costisitoare, mai ales în buricul târgului. Şi mai ales pe timp de criză, când toată lumea duce lipsă de lichidităţi. Englezii au avut ideea de HUB, prin 2007. Acum sunt 40 de HUB-uri în 30 de ţări, în Europa cele mai multe.
Criza economică are şi partea ei bună
O idee bună de aplicat în timpurile astea de criză? Roxana, una dintre „elevele” HUB-ului din Bucureşti, crede că se poate spune şi aşa. „Criza te forţează să te analizezi. Socializarea te pune în faţa unor întrebări la care nu te-ai gândit. Criza îi face pe oameni să încerce să găsească împreună soluţii la problemele lor. Chiar dacă aici, în HUB, fiecare îşi face treaba lui, există totuşi un mediu care te inspiră. Vezi în jurul tău oameni care caută soluţii la problemele lor. Şi asta te determină să mergi şi tu mai departe, în proiectele tale”, zice tânăra care se recomandă trainer de limba engleză de afaceri. Vorbea cu mine, dar în acelaşi timp îşi pregătea „lecţia” pentru a doua zi, când trebuie să se ducă la o multinaţională.
Locul în care se întâlnesc ideile
Expresia asta – HUB – se referă, în limba engleză, la un loc în care se întâlnesc ideile, oamenii. Nu la simple discuţii, ci oferindu-i fiecăruia cadrul în care să lucreze pentru propria lui afacere. Aici e doar locul în care ai o masă, ai conexiunile la Internet, ai o bază de date universală. De pildă, există o platformă online cu circuit intern, pentru membrii HUB-urilor din toată lumea. Schimbi idei, găseşti parteneri pentru o afacere. Sau dacă te duci într-o altă ţară şi acolo e un HUB, ţi se oferă reduceri la o serie de servicii, apelând la gazdele de acolo. Roxana lucrează acum la un proiect pe teme de educaţie cu nişte colegi de-ai ei de la alte HUB-uri, din lume. Au schimbat impresii doar pe net. Nu s-au întâlnit niciodată. „Dorinţa oamenilor de-a colabora e peste tot aceeaşi”, zice fata, care îşi tot mută privirea, când spre mine, când spre laptop-ul ei. O las să-şi vadă de treabă, pentru că la o masă alăturată am zărit şi mai multă activitate.
Sexy-salata
Irina şi colegele ei pregătesc ceva special. Lansarea unei firme care are ca obiect de activitate un domeniu ce sună ca o limbă străină pentru România: verificarea celor care îşi depun CV-uri pentru slujbe. Şi depistarea celor care mint atunci când îşi prezintă calităţi cu totul speciale. Ca şi fata de dinainte, Irina vine şi ea la HUB de o lună. Aici e biroul ei. Cu laptopul ei. Cu ideile ei. Şi cu cele câteva colege. „Diseară e lansarea firmei”, se bucură Irina de realizarea sa. La un alt etaj, tot în clădirea asta, va fi lansarea. Dar să vă spun de clădire, pentru că e în Piaţa Unirii, nu departe de Hanul lui Manuc. Un bloc, la bulevard, cu mansarda din sticlă. Nu aveţi decât să întrebaţi de „HUB Bucharest”. Era într-o miercuri când am ajuns aici. O zi în care oamenii care vin în acest loc se opresc, pentru puţin timp, ca să facă ceea ce ei au poreclit „sexy salata”. Sexy – pur şi simplu, nu dintr-un motiv anume. Altfel, o salată din legume. Pentru că există şi o bucătărie. Unde se prepară ceea ce fiecare a adus de acasă. „O metaforă”, exclamă Daniel Matei, gazda mea de la HUB. Un joc al socializării. Faptul că fiecare se opreşte din munca lui, îşi ridică privirea din laptop, şi vede că lângă el poate fi un potenţial prieten. Dacă ar fi să vorbim de un regulament al locului, ceva de comun acord stabilit, nescris, atunci aici nimeni nu vorbeşte cu „dumneavoastră”. Dar cum munca e muncă, salata dispare repede, mâncată cu poftă, ca apoi fiecare să se întoarcă la „jucăriile” lui.
La „firma” lui. De la masă. Şi din nou e linişte. A venit, nu demult, un artist belgian aici. Care a desenat atmosfera din HUB. Vedeţi, povestea cu grădiniţa se confirmă în viziunea oaspetelui. Văd nişte foi mari pe care se află tot felul de bucăţi de idei, de întâmplări. Au luat forma cercurilor, liniilor. Şi multe culori. E chiar atmosfera pe care o simt şi eu. Destinsă. „Fără şefi”, spusese la un moment dat altcineva. Ei da, iată un avantaj când eşti pe cont propriu, cu afacerea. Nu e cineva care să-ţi stea tot timpul în spate.
Idei despre cum să depăşeşti greutăţile
Mai sunt şi alte evenimente aici. Pentru cei 200 de membri ai HUB Bucharest. Dintre care 100 nu au un sediu al lor. Şi atunci spaţiul acesta, pe două etaje, însumând 600 de metri pătraţi, le oferă zilnic rădăcinile afacerilor lor. Dar restul de încă 100 ce au? Daniel spune că aceştia au propriul sediu sau fac parte din multinaţionale. Dar simt nevoia de socializare. Nu numai în mijlocul oamenilor. Ci şi al ideilor, al preocupărilor care-i unesc pe aceşti tineri Nu vă închipuiţi că vin toţi 200 de oameni în acelaşi timp. E totuşi un spaţiu în care nu încap mai mult de 60 de „cuiburi” de lucru. Fiecare stă aici în funcţie de timpul pentru care şi-a făcut abonament. Apropo de alte evenimente. Unele sunt inspiraţionale. Adică invitarea unor persoane publice care-şi povestesc viaţa. Pragurile pe care le-au trecut. Ideile pe care la un moment dat le-au avut. Şi care au rezolvat anumite situaţii, de viaţă, de afaceri, aparent fără ieşire. Asemenea oameni, cu siguranţă, te pot încărca pozitiv. Mai sunt şi evenimentele-suport. Tot pentru afaceri. Consultanţi din diverse domenii care vin aici şi oferă soluţii. La probleme. Media de vârstă aici, în HUB, e de 30 de ani. Oameni cu speranţa că ideile lor se vor dezvolta cât mai repede cu putinţă. Speranţa asta e şi în alte părţi ale lumii. De pildă, în Australia, unde HUB Melbourne are 1.000 de membri.
Un proiect şi trei oameni
Gazda mea de la HUB, Daniel, a mai încercat o experienţă oarecum similară, povesteşte el, între 2010 şi 2012, cu ROPOT, o comunitate „de antreprenorat şi inovare socială”. Se mergea pe principiul găsirii surselor de finanţare pentru activitatea ONG-urilor din diverse domenii. Mai există acum în România, zice Daniel Matei, şi o altă comunitate, cea a oamenilor de artă. Are şi o denumire specifică – ARTHUB. Apoi, din 2012, s-a înfiinţat comunitatea pe care o vizitez acum, a oamenilor care-şi pun pe picioare propria afacere. Şi care au găsit aici un spaţiu în care să-şi găzduiască ideile. Totul a pornit de la proiectul unor tineri – Alexandra Pode, Oana Păun şi Vlad Craioveanu. Daniel îmi atrage atenţia că ultimul n-are nicio legătură cu vedeta de radio. Cei trei şi investiţia lor personală. Susţinută mai ales de un credit bancar. Nu se poate vorbi de o franciză. Chiar dacă ideea de HUB e încercată, deja cu succes, şi în alte ţări, iniţiativa aparţine strict de oamenii din fiecare colţ al lumii, în parte.
Un an de HUB, în Bucureşti
Cum află lumea de comunitatea asta, din Bucureşti? De pe reţelele de socializare. Facebook – cel mai la îndemână. Ideea a prins anul trecut atât de repede, încât pe 18 iunie, când a pornit oficial HUB Bucharest, erau deja 50 de membri înscrişi, din prima zi, veniţi să-şi ia biroul în primire, cu tot cu conexiunea de Internet, pentru a se apuca de lucru. E şi locul în care, la nevoie, se ridică pereţi. Din carton, ce-i drept. Un spaţiu în care tu, membrul HUB-ului, te transformi în gazdă. Pentru potenţialii tăi clienţi. Sau parteneri de afaceri.
Cum ajungi membru în HUB
Nu plăteşti spaţiul în care te afli, ci timpul cât stai aici. Este ideea pe baza căreia eşti găzduit în HUB. Sunt diverse tipuri de abonamente. De plidă, 35 de euro pentru 25 de ore pe lună, 50 de euro pentru 50 de ore, 75 de euro pentru 100 de ore. Pentru timp nelimitat plăteşti 120 de euro pe lună. Adică poţi să stai aici de luni până vineri, de la nouă dimineaţa şi până la nouă seara, cum este programul HUB-ului. Există o anume adresă – bucharest.the-hub.net – la care pot fi găsite şi răspunsurile la orice fel de altă întrebare. Unii vin, alţii pleacă. Cei care vin încearcă să intre în lumea afacerilor. Cei care pleacă o fac abia după ce ideea lor s-a dezvoltat. Atât de mult, încât au bani pentru propriul sediu. Irina, de pildă, iniţiatoarea afacerii de verificare a CV-urilor angajaţilor din companii, şi-a planificat să stea în HUB cel puţin şase luni. Până când, speră ea, va avea o”casă” pentru firma sa. Statistica arată că 80% dintre membrii acestei comunităţi sunt oameni care vin de un an aici, în locul în care li se pune la dispoziţie un birou. Restul sunt doar în trecere. Pentru o lună, cel puţin. Se pot înscrie şi echipe. De cel mult trei sau patru oameni. Care fac parte din aceeaşi firmă. Echipelor li se aplică un tarif negociabil – ni se spune – pentru timpul petrecut aici.
Plus-valoarea, regula de bază a membrilor HUB
Un lucru foarte clar este că HUB nu trebuie confundat cu un Internet-cafe. Nu e locul în care îţi pierzi timpul în faţa calculatorului. Deşi nu se poate vorbi de o selecţie propriu-zisă a membrilor acestei comunităţi, totuşi regula de bază este legată de oamenii care, prin activitatea lor, aduc plus-valoare. Sunt la începutul unei afaceri. Dar pornesc de la o idee, pe care o dezvoltă. „Oricine poate deveni membru. Important e să aibă o activitate cu impact. Antreprenor sau freelancer. Dar activitatea lui să aducă plus-valoare”, spune Daniel Matei, reprezentantul HUB Bucharest. Stai în mijlocul acestor oameni şi îţi dai seama de un lucru – nu totul a îngheţat, pe timp de criză. Ideile clocotesc…
