Potrivit documentului intitulat ”Regândirea regiunilor mai puţin dezvoltate” (”Rethinking Lagging Regions”), “regiunile rămase în urmă” din Europa includ regiunile “cu venituri scăzute” din Europa Centrală şi de Est (CEE), multe din ele apropiindu-se rapid de “regiunile cu creştere redusă” din sudul Europei, care se confruntă cu stagnarea productivităţii şi şomaj ridicat.
În realitate, ierarhia economică a regiunilor europene este în grafic pentru a înregistra o schimbare majoră în următorul deceniu.
Ambele grupuri de “regiuni rămase în urmă” se confruntă, însă, cu dificultăţi comune care constrâng perspectivele de creştere pe termen lung, inclusiv un nivel scăzut al participării la piaţa forţei de muncă, transformări structurale incomplete şi deficienţe mari la instituţii şi calificări, susţine Banca Mondială.
În perioada 2005 – 2015, “regiunile cu creştere redusă” din sudul Europei au înregistrat un avans zero al PIB per capita, comparativ cu o medie anuală de 2,1% în UE.
În schimb, creşterea anuală medie în “regiunile cu venituri scăzute” din estul Europei a fost de 4,6%. Dacă aceste tendinţe vor persista, va fi o restructurare radicală a ierarhiei economice a regiunilor europene, regiunile “cu venituri scăzute” schimbându-şi poziţiile cu “regiunile cu creştere redusă” până în 2025.
Dar chiar şi în aceste grupe există o neomogenitate semnificativă.
Datele Băncii Mondiale arată că regiunile din Bulgaria şi Ungaria sunt pe o cale de convergenţă mai lentă decât regiunile din România şi Polonia, în timp ce regiunile din Portugalia au performanţe uşor mai bune decât alte “regiuni cu creştere redusă”
De asemenea, Grecia are o situaţie dificilă, având toate caracteristicile “regiunilor cu creştere redusă” dar la nivelul veniturilor este mult mai aproape de cele cu “venituri scăzute”.
