Exista oameni care au norocul sa fie inzestrati din nastere cu un talent care le usureaza cumva sarcina alegerii profesiei. Aceasta nu inseamna ca viata lor e facila, nu, dimpotriva, o responsabilitate uriasa apasa pe umerii lor, pentru ca trebuie sa puna in evidenta acest talent cu multa munca, inestimabil efort, pentru a scoate in valoare ceea ce este mai bun, mai frumos, pentru a multumi Creatorului pentru darul primit.
Dansatorul, coregraful, regizorul Razvan Mazilu reuseste sa ne surprinda de fiecare data cu un spectacol inedit. L-ati putut admira la Teatrul Odeon in 2004 in „Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wilde, atat in postura de interpret al rolului titular, cat si in postura de coregraf. Alte spectacole din sfera teatru-dans in care l-ati vazut sunt: „Transfigurari”, „Dama cu camelii”, „Vorbeste-mi ca ploaia si lasa-ma sa te ascult”, „Coppelia”, „Ingerul albastru”, iar ca protagonist a evoluat in „Jocul de-a Shakespeare”, „Lumea dansului”, „Anna Karenina”, „Rosu si negru”. In prezent, la Teatrul Odeon semneaza coregrafia spectacolului „Un Tango Mas”, in regia lui Alexandru Dabija, in care il puteti vedea dansand alaturi de Monica Petrica, dar numai daca luati din timp bilete, pentru ca sala e mereu plina.
Desi este foarte ocupat, a avut amabilitatea de a ne oferi un interviu pentru cititorii nostri.
– Esti dansator, coregraf, regizor, cum reusesti sa imbini toate acestea si sa le faci si bine in acelasi timp? Ce iti place mai mult?
– Pur si simplu imi place foarte mult ceea ce fac, ma pasioneaza. Atunci cand te pasioneaza ceva si o faci din toata inima si cu toata energia, nu se poate sa nu iasa ceva bine, ceva care sa conteze, sa ramana. Vad ca ceea ce incerc eu sa exprim, sa comunic prin dans si prin teatru are ecouri in randul publicului. Asta e cea mai mare satisfactie. Toate ipostazele creative ma atrag deopotriva.
– Dupa musicalul montat in Grecia, ce alte proiecte ai in vedere?
– Proiecte internationale? In primul rand, doua noi proiecte tot in Grecia, la Atena: „Ingerul albastru” (spectacol montat de mine la Teatrul Odeon in 2001) si un spectacol tot de teatru-dans la al carui suport literar trebuie inca sa ma gandesc. „Marlene”, musicalul montat acolo anul trecut, a avut mare succes si sper sa recidivez, pentru ca am intalnit acolo artisti extraordinari.
– Ai realizat turnee prin toata lumea, unde te-ai simtit cel mai bine, ce te-a impresionat cel mai mult?
– Toate locurile din lume au frumusetea si fascinatia lor, depinde de tine cum „le vezi”, cum le asimilezi. In majoritatea acestor locuri m-am dus cu spectacolele mele si m-am simtit minunat – in primul rand pentru ca dansul este un limbaj universal ce stabileste punti intre oameni. In Japonia, in Franta, in Grecia sau in Egipt oamenii rad sau plang in fata acelorasi emotii artistice.
– Ai fost la Moscova si sunt sigura ca nu ai pierdut ocazia de a viziona un spectacol la Balsoi Teatr, crezi ca scoala lor de dans este mai buna ca a noastra?
– Am fost la Moscova la Festivalul International one-man-show si directorul companiei de balet m-a invitat sa vad doua spectacole: o seara de balet in trei parti – foarte plicticoasa si vetusta – si „Giselle”, care mi-a placut foarte mult, desi este un balet clasic. Din pacate, la Balsoi Teatr nu exista acum, in secolul XXI, un repertoriu divers, cu productii clasice si moderne ca in orice companie mare din lume…, iar povestea cu scoala de balet este foarte lunga si complicata… pe scurt, in anii '50 scoala de balet romaneasca era modelata dupa cea sovietica. Au fost, fara indoiala, momente de stralucire, caci rusii au stiut sa faca din arta dansului o legenda, apoi povestea s-a stricat. Anii comunismului au distrus coregrafia romaneasca si, implicit, scoala. Din fericire, scoala a continuat sa dea scenei elemente de exceptie.
– In incheiere, as dori sa ne impartasesti care este secretul succesului in opinia ta.
– Nu exista un secret, nimeni nu cred ca il detine. Foarte important e ca in viata sa faci ceea ce iti place mai mult, sa nu iti pese de parerea celorlalti, sa iti vezi de drumul tau si sa crezi in tine, sa te bucuri de lucrurile simple in viata, sa crezi in valorile morale, sa muncesti cu placere, sa te simti liber.
