Alina Chivulescu a debutat în film la 22 de ani. A devenit cunoscută telespectatorilor prin rolul Bela, în sitcomul „La bloc”, de pe Pro Tv, pentru ca mai apoi să intre în echipa postului Acasă, unde a jucat în „Îngeraşii” şi „Aniela”. În prezent poate fi văzută pe acelaşi post în filmul „Iubire şi onoare”.
Viaţa mea de până acum a fost viaţa unui om norocos. Am avut în jurul meu, tot timpul, oameni pe care i-am admirat sau i-am iubit, am fost parte a unor mari familii. Debutul mi l-am făcut în familia Pro Tv, alături de colegii mei din serialul „La bloc”. Din 2009 am făcut trecerea ACASĂ, într-o altă familie inimoasă, cea de la Buftea. Din prima clipă i-am admirat pe colegii mei, o mână de oameni muncitori, profesionişti, care m-au primit cu braţele deschise şi alături de care m-am simţit, întotdeauna, ACASĂ. Lucram alături de o echipă de oameni care a reuşit să aiba succes într-un timp-record. Debutul meu a fost cu un rol în comedia „Îngeraşii” în 2009 şi… cam aşa a început. Când am ajuns pe platourile din Buftea am constatat că pe cei mai mulţi dintre colegi îi ştiam din facultate, din alte colaborări, pe alţi colegi îi ştiam de-o viaţă.
Probabil lucrurile par doar frumos colorate din afară, dar te leagă prietenii de aceşti oameni, de alţii te bucuri şi pentru simplul fapt că poţi să le spui: „Bună dimineaţa, doamnă Morgenstern!”. Tot alături de familia mea din Buftea am înţeles că momentele cele mai dificile sunt finalurile, nimănui nu-i plac despărţirile, se închide un proiect în care te-ai implicat, la care ai lucrat, un personaj pe care l-ai îndrăgit. Ştii că n-ai să te mai întâlneşti cu „o lume” în care ai intrat trup şi suflet, o lume care a devenit lumea ta, dar frumuseţea meseriei este că, din sezonul următor, te vei întâlni cu o alta. Eu sunt un fel de soldat disciplinat, şi, dacă vreţi, aşa văd eu că trebuie tratată meseria asta, cu seriozitate maximă. Ca să fiu un om „întreg”, am nevoie să muncesc şi n-am venit la Buftea niciodată cu gândul că vin „la serviciu”. M-am bucurat de fiecare rol ca de un privilegiu, îmi place să învăţ de la cei mai buni. Mie îmi plac foarte mult oamenii, cred că mă apropii destul de uşor de ei. Aşa că am reuşit, în ani, să mă apropii de colegi mei, să ieşim şi în afara programului de muncă. Cea mai veche prietenie o am cu Dana Rogoz şi Laura Cosoi, două dintre cele mai bune prietene ale mele. Ieşim la cafea, ne povestim câte-n lună şi-n stele, mi-au fost alături în toate momentele grele din viaţa mea.
Sunt o mamă norocoasă pentru că am un copil minunat, pe Michael, care mă înţelege, îmi înţelege profesia. Mika ştie că plec la Buftea şi că „mama are filmări”. După o zi de filmare, petrecută în familie, mă întorc acasă în familia mea dragă, alături de fiul meu, Michael şi începe timpul pentru noi doi. Programul lui e destul de încărcat – serile ne uităm la televizor, citim. Ne place foarte mult să mergem împreună la film, la teatru, ultima piesă pe care am văzut-o se numeşte „Artă” şi o recomand, vă va face o seară frumoasă! În plus suntem amândoi pe aceeaşi lungime de undă, ne place să primim prieteni şi, câteodată, visăm cu ochii deschişi cum o să fie următoarea noastră vacanţă la Londra! În fiecare zi care trece îl privesc cum creşte şi mă rog să facă alegeri „cu gândul cel bun”!
Ca orice mamă, cred că, dacă aş putea să-i fiu scut o viaţă, aş face-o cu seninătatea şi dăruirea cu care orice om apără ceea ce iubeşte. Mika este un copil care râde, un om care râde, care se implică în ceea ce face, fericit pe drumul pe care l-a ales. Suntem înainte de toate prieteni buni şi ne spunem reciproc „secrete”. Eram curioasă dacă are o prietenă sau dacă îi place o fată şi mi-a zis că, deocamdată, e la capitolul „analiză”. Îi povesteam unei prietene că Mika are un spirit analitic prea pregnant. Răspunsul ei a fost: „de ce, oare?”. Asta m-a amuzat şi am realizat că, de fapt, prima moştenire pe care o lăsăm copiilor este comportamentul nostru… În fiecare seară când mă întorc acasă, alături de Mika, mă bucur că avem o casă luminată de dragoste. La noi acasă e lumină, e drag în fiecare regăsire, este recunoştinţa pentru copilul lângă care trăiesc, este linişte, este normalul din fiecare familie. ACASĂ, este cealaltă viaţă a mea, alături de telespectatori, de colegi dragi, de toţi oamenii cărora le spun, cu mult drag, La Mulţi Ani!
