Furnizorii de servicii media audiovizuale la cerere, cum ar fi Netflix, HBO Max, Amazon Prime Video, Voyo, sunt obligați, începând cu luna iulie 2022, să plătească o taxă pentru veniturile obținute de la utilizatorii români pentru vizionarea de filme online, cunoscută drept „taxa Netflix”, arată o analiză Deloitte.
Legea care instituie această obligație a fost adoptată recent de Parlamentul României și a intrat în vigoare în data de 3 iulie. Taxa a fost menținută la nivelul din proiectul inițial, respectiv 4% din veniturile menționate, deși în urma dezbaterilor din Senat, prima cameră sesizată, fusese redusă la 2%. Dar, deși primul termen de declarare și plată ar trebui să fie 25 august 2022, mai sunt anumite aspecte tehnice încă neclare pentru contribuabilii vizați.
Proiectul de lege a fost elaborat în cursul anului trecut, inițiatorii susținând necesitatea taxei în contextul încasărilor în scădere la Fondul cinematografic, din cauza restricțiilor legate de pandemie, inclusiv închiderea sălilor de cinematograf, în timp ce piața platformelor de filme online a fost în plină ascensiune. Taxa se va achita la Centrul Național al Cinematografiei, iar o parte din fondurile astfel colectate (40%) pot merge către finanțarea directă a producției cinematografice locale.
Obligația există, procedura nu
Baza de calcul a taxei de 4% este formată din veniturile obținute de operatorii vizați de la utilizatorii români, din tranzacții unice sau sub formă de abonament. Aceasta se va aplica și entităților nerezidente, care nu au filiale înregistrate în România, însă doar pe veniturile obținute din țara noastră. Pe de altă parte, platformele care obțin venituri anuale mai mici de 65.000 de euro sau au un nivel de audiență sub 1% raportat la numărul total de abonați din România vor fi exceptate, conform actului normativ menționat.
Așadar, obligația de a plăti această taxă există, dar procedura de declarare și plată încă nu a fost pusă la dispoziția contribuabililor. Mai mult, textul de lege creează confuzie în rândul societăților vizate – pe de o parte prevede că termenul de declarare și plată este data de 25 a lunii următoare obținerii veniturilor (în acest caz 25 august 2022), iar pe de altă parte conține o mențiune potrivit căreia furnizorii de servicii media audiovizuale, la cerere, au obligația să declare și să transfere către Centrul Național al Cinematografiei taxa de 4% pe bază trimestrială, în termen de 30 de zile de la sfârșitul fiecărui trimestru.
Taxarea economiei digitale în Europa
„Taxa Netflix” este inspirată dintr-un curent mai larg, global, prezent și în Uniunea Europeană, și anume taxa pe serviciile digitale, dat fiind că mulți jucători care obțin venituri din domeniul digital nu plătesc impozit pe profit în țările în care se află consumatorii, pentru că legislația actuală le permite acest lucru dacă nu au prezență fizică în țările respective.
Există jurisdicții europene care au introdus deja sau au în plan să aplice, unilateral, impozite pe serviciile digitale, fie asupra unui spectru mai larg de servicii digitale sau mai redus, cum ar fi „taxa Netflix” (introdusă în România), dar nivelul diferă de la caz la caz. Spre exemplu, în Franța taxa este de 3% și este în vigoare de la începutul anului 2019, în Marea Britanie (2%), Italia (3%) și Austria (5%) se aplică din 2020, iar în Spania (3%) din ianuarie 2021. De asemenea, există discuții cu privire la introducerea unei astfel de taxe și în Olanda.
Impozitarea economiei digitale este în discuție de mulți ani la nivel global, iar statele membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) au ajuns în 2021 la un acord pe doi piloni, care are drept scop inclusiv impozitarea companiilor din domeniu și distribuirea unor cote din impozitul pe profit către țările din care acestea obțin veniturile. Dar, prin semnarea acordului, statele care au introdus unilateral taxe digitale se obligă să le elimine în momentul în care vor introduce în legislația locală prevederile convenite la nivelul OCDE.
Organizația internațională a publicat, recent, normele generale pentru implementarea pilonului I din acord, referitor la distribuirea parțială a impozitelor pe profiturile înregistrate de companiile multinaționale către statele sursă, astfel încât acesta să poată fi implementat din 2024. Pentru pilonului II, care prevede aplicarea impozitului minim pe profit la nivel global, de 15%, OCDE a lansat în dezbatere ghidul cu specificațiile tehnice încă din decembrie 2021, iar Comisia Europeană a publicat un proiect de directivă, programată să intre în vigoare de la 1 ianuarie 2023. Astfel, cel puțin pe termen scurt, probabil taxele actuale rămân în vigoare.
În acest context, în mod similar cu alte țări europene, a fost introdusă „Taxa Netflix” și în România, iar companiile vizate de noua reglementare sunt obligate să o aplice, dar au nevoie în acest scop de definitivarea procedurii de urmat pentru conformare și plată.
Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!
