În aceste condiții, nu este de mirare că prețul gazului a urcat foarte mult, în ultimele două luni, de la 74-76 lei/MWh la peste 100 de lei/MWh, practic egalizându-l pe cel rusesc. “Nu mai sunt gaze de producție internă libere la tranzacționare pe piață. Cine vrea să cumpere acum are la dispoziție doar importul’’, spune o sursă din piață.
Potrivit acesteia, furnizorii au contractat toate cantitățile disponibile de la Romgaz și Petrom, până la sfârșitul anului. O firmă care ar vrea, azi, să cumpere gaze nu are decât soluția să apeleze la Gazprom. De altfel, potrivit datelor Transgaz, rușii au fost activi pe piața locală pe tot parcusul sezonului cald, o situație atipică pentru România, care importa doar iarna. Dar pentru că nu mai există disponibilități interne, cine dorește gaze plătește mai mult pentru ele pentru a le aduce din Rusia. Încă din mai, importurile zilnice s-au cifrat la o medie de 25.000 – 30.000 de MWh, cu vârfuri de chiar 50.000 de MWh.
Motivele pentru care piața locală de gaze este blocată, cu toată producția deja antamată și presiune pe preț sunt, în principal, două: unul îl reprezintă cererea mare de pe segmentul industrial iar celălalt este programul înmagazinărilor.
“Este cerere mare pe piață, avem termocentralele pe gaze ale Romgaz și Petrom care merg la capacitate, spre deosebire de anul trecut, și avem și înmagazinările de făcut, plecând de la un stoc rămas sensibil mai mic decât anul trecut”, spune Doru Vișan, secretar de stat în Energie.
Ce s-a întâmplat cu cererea pe industrial este că termocentralele pe gaze din România, Iernut(Romgaz), Brazi(Petrom) și Elcen București(stat) merg la foc continuu, producând 1.000 – 1.200 MW orari. Anul trecut, Brazi a fost mai mult oprită, din pricina unei revizii prelungite, grupuri de la Elcen și Iernut au fost oprite și ele, astfel încât media producției de energie din hidrocarburi era, în această perioadă, de circa 500 de MW orari. Motivul pentru care merg la foc continuu este că firmele ce le exploatează vor să profite de o situație avantajoasă de piață, cu prețul energiei dublându-se într-o lună și cu necesar mare pe partea de echilibrare. Drept urmare, o parte din producția Petrom și Romgaz este direcționată acum spre producția de curent, și nu pusă pe piață.
În al doilea rând, depozitele au nevoie de mai multe gaze decât de obicei. Spre deosebire de anii trecuți, extracția a continuat, în acest an, până târziu în aprilie, din pricina unui val de frig are s-a abătut asupra României la sfârșitul lui martie. Prin urmare, la sfârșitul ciclului de extracție – 1 mai, mai erau doar puțin peste 200 de milioane de metri cubi rămași în depozite. În mod normal, rămâneau circa 500 de milioane de metri cubi. În plus, stocul minim obligatoriu cerut de ANRE a urcat de la 1,8 miliarde de metri cubi la 2 miliarde de metri cubi. Practic, în acest an, față de precedenții, 500 de milioane de metri cubi suplimentari au fost direcționați de la producție și vânzare în piață pentru consum curent la cumpărare pentru stocare.
Vor crește facturile
Deficitul de gaze din piață a pus presiune pe prețuri, aceasta fiind explicația scumpirii bruște a aceste mărfi cu aproape 50% în două luni. Furnizorii mari, precum ENGIE și E.ON vor cere, aproape sigur, ca ANRE să le recunoască costurile suplimentare cu achiziția gazelor, adică majorarea facturilor pentru populație, în ciuda faptului că s-au făcut deja trei scumpiri, în acest an.
Sigur că multinaționalele cer, pentru că vor să își maximizeze profiturile, însă influența pieței asupra facturilor la casnici ar trebuie să fie doar marginală, până la sfârșitul acestui an. Se va vedea însă, cu siguranță, în 2019, pentru că evaluările ANRE privind achizițiile furnizorilor se fac semestrial. Or, la 1 august, tocmai a fost aprobată o scumpire medie de 5,8%. Cu toate acestea, experții în gaze spun că scumpirea ar putea veni mult mai devreme, chiar la 1 octombrie.
“Pe parcursul verii această discrepanță, între cererea și oferta de gaze a adus o oarecare stare de panică care a determinat rostogolirea prețului gazelor naturale și astfel asistăm la prețuri de achiziție a gazelor în luna august 2018 la valori care nu au fost atinse nici în lunile de iarnă 2017-2018. La acestă situație se adaugă evoluția prețului petrolului pe piețele internaționale care a crescut cu aproape 50% în ultimul an. Aplicarea Metodologiei de stabilire a prețului gazelor naturale pentru populație, ne permite să apreciem că la 1 octombrie 2018 vom asista la o creștere a prețului gazelor naturale pentru populație cu cca. 2 – 5%”, spune Dumitru Chisăliţă, expert în gaze, fost director la Romgaz și fost membru în consiliul director al Transgaz.
Acesta mai este de părere și că aceste creșteri de preț puteau fi evitate. “Această situație putea să fie prevenită parțial sau probabil nu ar fi fost aplicată pentru toți consumatorii casnici de gaze naturale (având în vedere că prețul gazelor naturale pentru clienții casnici se stabilește pentru fiecare operator de distribuție gaze naturale), dacă ar fi fost respectate obligațiile din Legea 123, care stabilea încă din anul 2016, emiterea de reglementări care să asigure condițiile de concurență și de acces transparent și nediscriminatoriu al cumpărătorilor la cantitățile de gaze”, mai arată Chisăliţă.
La 1 august, preţurile finale reglementate pentru gazele naturale plătite de populaţie au crescut cu 5,83%, a treia scumpire din acest an potrivit unei decizii a Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE). După majorarea de la 1 august, preţul final reglementat pentru clienţii casnici ai Engie, adică cei din jumătatea de sud a ţării, este de 135,87 lei/MWh, fără TVA, Pentru clienţii E.ON, respectiv clienţii casnici care nu au remunţat la furnizarea reglementată din jumătatea de nord a ţării, preţul final reglementat este de 140,68 lei/MWh. De la 1 ianuarie 2017, gazul la ENGIE s-a scumpit cu 25% iar la E.ON, cu 15%.
