Pe parcursul anului 2019, un număr de 809 angajați din industria românească de apărare vor fi plătiți din bugetul de stat, chiar dacă ei nu vor avea, practic, de lucru. Această decizie este prevăzută în Hotărârea de Guvern 70/2019, publicată acum câteva zile în Monitorul Oficial.
Nivelul de 809 angajați reprezintă, conform HG 70, „numărul mediu maxim de personal pe anul 2019 pentru operatorii economici din industria națională de apărare care desfășoară activități conform art. 24 din Legea 232/2016 privind industria națională de apărare“.
Articolul 24 al Legii 232 se referă la „protecția socială a personalului“ și menționează că, în perioada în care salariaţii încadraţi la firmele cu capital majoritar sau integral de stat din industria naţională de apărare nu desfăşoară activităţi de bază din lipsă de comenzi sau contracte, ei vor executa „activităţi de întreţinere, conservare, reparaţii şi pază a capacităţilor de producţie, activităţi administrative şi alte activităţi specifice“ şi vor fi plătiți, în schimb, din fonduri acordate de la bugetul de stat.
Firme care produc material de război
Condiția de a fi plătiți din bani de la stat, deși nu au comenzi, este ca acești salariați să aibă posturi „indisolubil legate de producţia sau comerţul cu armament, muniţie şi material de război, stabilite prin Hotărâre a Guvernului“.
Conform HG 70/2019, de această facilitate vor beneficia, în acest an, un „număr mediu maxim“ de 809 angajați, repartizați astfel: 580 din cadrul Companiei Naționale Romarm, 95 la Romaero, 100 la S.C. Avioane Craiova S.A., 14 la societatea IOR S.A., 10 la Uzina Mecanică Orăștie și 10 la Șantierul Naval Mangalia.
În mod evident, dacă salariații din industria de apărare ar fi plătiți strict în funcție de contractele sau comenzile la care lucrează, ei ar putea ajunge la salarii derizorii, întrucât industria româ-
nească de apărare este în criză cronică de comenzi. Într-o asemenea situație, tentația acestor oameni ar fi să-și caute alte locuri de muncă, iar întreprinderile românești desemnate să asigure necesitățile statului în caz de război ar deveni inoperante.
Societățile românești din industria de apărare își caută de regulă parteneri din străinătate, care să le permită să realizeze produse militare competitive. Dar multe dintre aceste acțiuni nu duc la rezultate benefice ci, dimpotrivă, creează suspiciuni care impun, uneori, chiar intervenția organelor de control ale statului român.
Suspiciuni și anchete
Un exemplu recent este cel de la Societatea Avioane Craiova S.A., unde ministrul Economiei a anunțat că va trimite Corpul de Control.
Ministrul Niculae Bădălău a anunțat că vrea să facă lumină în contractul de modernizare a avioanelor militare IAR 99 și IAR 99 „Șoim“, aflate în dotarea Armatei Române.
„Corpul de Control al Ministerului face o verificare vizavi de aceste lucruri pentru că este un contract foarte mare și eu țin ca fabrica de la Cra-
iova să ia acest contract și să reușim să ne onorăm față de Armata Română promisiunea pe care o avem – să livrăm un avion «Șoim performant»“, a precizat Niculae Bădălău.
Scandalul de la Craiova a izbucnit după ce conducerea întreprinderii de avioane a anunțat numele firmei străine cu care dorește să colaboreze la viitorul program de modernizare a aeronavelor IAR 99 și IAR 99 „Șoim“, din dotarea Armatei Române. Partenerul ales de conducerea S.C. Avioane Craiova ar fi o companie cu sediul central în Canada, denumită CMC Electronics. Una dintre suspiciunile legate de obiectivitatea acestei decizii este legată de situația directorului general al companiei din Craiova, Dragoș Sandu. El a menționat, în CV-ul său, că a urmat și un curs de specializare, între anii 2009 – 2012, în Canada, chiar în colaborare cu firma CMC Electronics – Esterline.
Un alt contract care ar fi ajutat industria românească, dar care în prezent este suspendat, se referă la construcția a patru corvete multifuncționale care să intre în dotarea Forțelor Navale ale României. Contractul, în valoare de 1,6 miliarde de euro, fusese atribuit în anul 2018 de conducerea Ministerului Apărării Naționale unei firme străine, dar a fost suspendat la începutul anului 2019, iar Departamentul pentru Armamente din cadrul MApN a sesizat Parchetul Militar.
Decizia MApN de a suspenda procedura de achiziție ține cont și de faptul că, la Curtea de Apel Constanţa, se judecă o contestație prin care se cere anularea procedurii de achiziție. Contestația a fost depusă, la sfârșitul lunii octombrie 2018, de Şantierul Naval Constanţa S.A., care se asociase cu compania franceză Naval Grup pentru a participa, împreună, la licitația pentru construirea celor patru corvete.
Un exemplu pozitiv este, în schimb, investiția, în valoare directă de circa două milioane de euro, realizată în orașul Măgurele de o firmă israeliană. La sfârșitul anului trecut, aici a fost inaugurată o fabrică de turele blindate. Acestea ar urma să echipeze mașinile de luptă destinate Armatei Române, dar va putea avea și contracte de export.
