Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Octav Pancu-Iaşi şi banda desenată

Criticul și istoricul de bandă desenată Dodo Niță revizitează pentru copiii de azi poveștile și personajele care au fascinat generații întregi.

Share

Dodo Niță 0 comentarii

Actualizat: 21.04.2019 - 17:56

Dacă ar fi trăit, Octav Pancu-Iaşi ar fi împlinit duminica trecută 90 de ani. Un moment potrivit pentru a ne aduce aminte de acest mare scriitor, care a fermecat - cu cărţile sale - o generaţie întreagă de mici cititori.

Şi ne vom opri asupra unei părţi mai puţin cunoscute a activităţii sale literare – cea de scenarist de benzi desenate. Octav Pancu s-a născut la Iaşi pe 14 aprilie 1929. A început studiile liceale în urbea natală, dar le-a încheiat la Bucureşti, unde se va stabili pentru tot restul vieţii. După absolvirea liceului, la 18 ani, este angajat în redacţia pentru copii şi tineret a Radiodifuziunii, al cărei şef va deveni în timp.

La 20 de ani publică prima sa carte, volumul de poezii “Timpul stă în loc”. Cu această ocazie, îşi va adăuga la nume particula „Iaşi“, mândru fiind de oraşul său natal.

Octav Pancu-Iaşi se va face cunoscut ca scriitor pentru copii, semnând numeroase volume de proză scurtă precum “Are tata doi băieţi” (1956), “Schiţe în pantaloni scurţi” (1958), ”Scrisori pe adresa băieţilor mei” (1960), “Făt-Frumos când era mic” (1963), “Nu fugi, ziua mea frumoasă!” (1970), dar şi două romane: “Marea Bătălie de la Iazul Mic” (1953) şi “Cartea cu ochi albaştri” (1959).

După ce, multă vreme, publicase schiţe şi povestiri în revistele pentru copii ale vremii în ipostaza de colaborator extern, din 1967, odată cu înfiinţarea revistei Cutezătorii, devine redactor al acesteia. În redacţie se întâlneşte şi împrieteneşte cu Puiu Manu.

Născut tot într-o zi de 14 (septembrie 1928), Puiu Manu avea în spate o solidă carieră artistică, de aproape 20 de ani, primele desene fiindu-i publicate la începutul anilor ‘50. Prima sa bandă desenată, “Comoara lui Montezuma”, îi apăruse în revista Cravata Roşie în 1957, iar prima carte ilustrată de el, “Sportul Velelor”, de George Nour, fusese tipărită în 1960 de Editura Tineretului.

Într-o bună zi, Puiu Manu i-a spus lui Octav Pancu-Iaşi:

„Ţuţule (aşa era alintat scriitorul de către cei apropiaţi), tu tot ai semnat scenarii de filme, scrie-mi şi mie un scenariu de benzi desenate“.
Zis şi făcut. De-a lungul anului 1970, în revista Luminiţa a apărut - lunar - câte o planşă din serialul umoristic “Peticilă şi Andrei fac cu maimuţoiul trei”.
Mulţumiţi de rezultat, anul următor cei doi autori recidivează şi publică, de această dată în revista Cutezătorii, un alt serial, “Băieţii de pe strada mea”.

Este vorba de o povestire desenată realist, a cărei acţiune se desfăşoară în România anului 1941 şi ai cărei protagonişti principali sunt doi puşti, naratorul şi Paul, implicaţi în camuflarea activităţii unei tipografii comuniste clandestine.

În 1972 apare la editura Ion Creangă un set de 8 cărticele cu povestiri semnate de Octav Pancu-laşi, bogat ilustrate de Puiu Manu: “A fost odată un băieţel pe un gard”, “Fetiţa şi mingea”, “Fetiţa şi steaua”, “În pădure toate-s bune”, “O veste mare despre un băiat mic”, “Povestea cu măseaua”, “Ura! Elefantul mănâncă“. Seria de cărţi a primit un premiu la Târgul de carte de la Leipzig şi, încurajaţi de această distincţie care le-a oferit o vizibilitate internaţională, editorii le-au tradus şi exportat în Uniunea Sovietică, Cehoslovacia, R.D. Germană, Cuba, China, Italia  şi Suedia!

În acelaşi an, editura Stadion, pentru a-şi creşte veniturile, înfiinţează prima colecţie de albume de benzi desenate din România şi cere colaboratorilor săi, graficienii Nicu Russu şi Puiu Manu, să vină cu propuneri.

Puiu Manu prinde ocazia şi finalizează vechiul său proiect “Toate pânzele sus”, după romanul lui Radu Tudoran (lucrare demarată în 1958 în paginile revistei Cravata Roşie şi rămasă neterminată), dar ar dori să deseneze noi peripeţii ale primului (şi singurului) detectiv particular din banda desenată românească, Dim Dunăreanu.

Aşa că apelează din nou la prietenul său Ţuţu, care va relua primele aventuri ale lui Dim, apărute în 1968 în revista Cutezătorii, după scenarii de Ovidiu Zotta, dar le dezvoltă, le dă consistenţă şi mai multă acţiune. Cele două albume, „Busola nu arată nordul“ şi „Tânărul şi marea“, vor marca copilăria unei întregi generaţii de mici cititori şi sunt colecţionate şi astăzi de către bedefilii nostalgici.

Prinzând gustul, Octav Pancu-Iaşi scrie şi scenariul celui de-al 7-lea episod din aventurile lui Dim Dunăreanu, „Baladă eroică“ - cea mai elaborată dintre toate aventurile lui Dim (apărute în revistă).

Folosind tehnica de “flash back”, îl introduce în naraţiune pe tatăl lui Dim, locotenentul Val Dunăreanu, un adevărat erou comunist, specific epocii... Acesta este şi singurul episod în care Dim nu-şi mai foloseşte pumnii, ci doar forţa minţii sale, pentru a dejuca planurile unui fost ofiţer nazist, de recuperare a comorii îngropate pe plaiurile mioritice (subliniind astfel antiteza dintre violenţa războiului şi pacifismul societăţii socialiste - sic!).

Povestirea desenată va apărea în revista Cutezătorii, cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la “Revoluţia de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antimperialistă de la 23 august 1944”.

Octav Pancu-Iaşi va lucra în paralel cu banda desenată la scenariile viitoarelor filme de lungmetraj “Tată de duminică” şi “Singurătatea florilor“. Aceste filme s-au turnat în 1975, dar scriitorul nu a mai apucat bucuria de a le viziona la cinematograf, pentru că a suferit un infarct şi a murit, la două zile după ce sărbătorise a 46-a aniversare a zilei de naştere.

Octav Pancu-Iaşi a scris puţine scenarii de benzi desenate, dar foarte bune, toate fiind desenate doar de Puiu Manu, fapt ce demonstrează prietenia trainică dintre cei doi autori.

Scriitorul rămâne astfel în memoria afectivă a cititorilor români de astăzi nu numai prin cărţile şi filmele scenarizate de el, dar şi prin excelente benzi desenate de Puiu Manu după scenariile sale.

Comentarii

loading...