În Sfânta și Marea Sâmbătă prăznuim îngroparea dumnezeiască și trupească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și pogorârea la iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricăciune, a fost mutat spre viață veșnică, scrie basilica.ro
Sâmbăta Mare este ultima zi din Postul Paştilor şi ziua în care, după ce patimile lui Hristos s-au consumat, aşteptăm Învierea Lui. În Sâmbăta mare se sacrifică mielul, care este simbolul lui Iisus în tradiția creștină.
În bisericile creștin-ortodoxe, în Sâmbăta Mare se citesc Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, diferiți Psalmi și binecuvântările Învierii, iar la 12 noaptea, preoții rostesc de trei ori „Hristos a înviat!”.
Tot Sâmbăta se prepară şi Pasca, pâinea care intră în compoziţia „paştilor” primite la biserică după slujba de Înviere. Momentul frământării rituale a pascăi primeşte de multe ori valenţe mistice, prin forma care se dă aluatului.
Despre acest aluat se crede că are puteri magice, iar din această cauză, gospodinele obişnuiau să „dea” din puterile lui şi gospodăriei: se ungeau pomii cu aluat din acesta, de pe mâinile gospodinelor, pentru a le asigura rodirea, se semăna vegetaţia din grădină în această zi sau se chiar făcea o pască specială pentru animalele din jurul casei pentru un trai sănătos şi prolific.
O preocupare majoră a zilei din Sâmbăta Mare este primenirea hainelor pentru sărbători.
Tradiţia spune că este bine ca la slujba de Înviere, oamenii să poarte haine noi: femeile trebuie să poarte cămăşi noi, cusute într-un model special pentru această ocazie, iar bărbaţii ar trebui să poarte cel puţin o pălărie nouă.
