5 zile intense de filme de scurt și lung metraj din cele 5 țări participante – Lituania, România, Grecia, Egipt și Africa de Sud – propun publicului călătorii virtuale cinematografice curajoase. Competiția de scurtmetraj, cu cele 15 titluri noi, produse în ultimii doi ani, este completată de 5 filme clasice, emblematice pentru țările participante:
Fata și ecoul (The Girl and The Echo), regia Arūnas Žebriūnas, 1964, 66’
Balanța, regia Lucian Pintilie, 1992, 105’
Zi liberă (Day Off), regia Vasilis Vafeas, 1982, 75’
Rugăciunea privighetoarei (The Nightingale’s Prayer), regia Henry Barakat, 1959, 109’
Katrina, regia Jans Rautenbach, 1969, 99’
“Cred că tocmai conceptul de program curatoriat va fi relevant în ceea ce privește tipul de filme pe care avem tendința de a arăta publicului nostru, în special cele clasice. Acest lucru va oferi o viziune mai extinsă asupra cinematografiei din diferitele țări în care se va putea vedea festivalul, cred că nu tot publicul știe care sunt comorile cinematografice ale altor țări.” – Andrew Mohsen, delegat pentru Egipt
Pe lângă biletele clasice, valabile pentru vizionarea unui film de lungmetraj sau o colecție de scurtmetraje, Festivalul propune 3 tipuri de abonamente:
Shorts O’Clock Pass – valabil pentru toate cele 4 colecții de scurtmetraje, urmate de sesiuni de întrebări și răspunsuri cu invitați speciali, Cocktail-uri naționale și la Ceremonia de Acordare a Premiilor urmată de proiecția filmelor câștigătoare;
Classics O’Clock Pass – valabil pentru toate cele 5 filme de lungmetraj, urmate de Q&A și Cocktail-urile naționale;
In love with cinema Pass – un abonament complex ce cuprinde acces la toate proiecțiile online ale Festivalului și evenimentele conexe;
Festivalul Internațional Film O’Clock propune spectatorilor transpunerea experienței de vizionare tipică sălii de cinema în mediul online, motiv pentru care filmele vor fi disponibile la o oră exactă, pentru un timp limitat, timpul petrecut împreună, chiar și în spații diferite, stând la baza conceptului festivalului.
Secțiunea de filme clasice conține:
Fata și ecoul, în regia lui Arūnas Žebriūnas din 1966, reprezintă dramatizarea nuvelei Echo a lui Yuri Naghibin, care a semnat și scenariul, și spune povestea ultimei zile de vacanță de vară petrecute de Vika la bunic. O descriere strălucitoare, dar și dureroasă a bucuriilor și greutăților copilăriei, dezamăgirea maturizării și importanța relațiilor inter-umane transformă pelicula într-o reală sărbătoare a artei, creativității și curiozității.
Balanța, semnată de Lucian Pintilie (1992), ne-o prezintă pe frumoasa și nesăbuit de sfidătoare Nela (Maia Morgenstern), al cărei tată, fost colonel în Securitate, tocmai a murit. Îndreptându-se spre pustia zonă rurală cu cenușa acestuia, Nela ajunge la un spital dărâmat și arhiplin, și începe o aventură cu Mitică, un doctor sclipitor, care, ca și ea, nu acceptă compromisurile și speră la o viață bună. O narațiune de o cursivitate admirabilă, o descriere tăioasă, extravagantă și amuzant de sălbatică a ultimelor stadii ale monstruoasei dictaturi comuniste a lui Ceaușescu.
Fascinat de poveștile umane cotidiene, Vasilis Vafeas, descrie în al său film Zi liberă, o zi din viața unui angajat al micii burghezii pe durata căreia protagonistul încearcă să realizeze mai multe obligații personale, experimentând o serie de situații tragicomice constituind o reală odisee. Pe parcursul zilei, nebunia care dăinuie asupra lumii înconjurătoare îl afectează din ce în ce mai mult până când, într-un final, îl oprește din a mai construi orice relație umană sinceră.
Rugăciunea privighetoarei, în regia lui Henry Barakat, numit în 2020 de către Peter Bradshaw de la The Guardian drept cel mai mare film din Africa din toate timpurile, descrie rolul femeii într-o societate dominată de figuri masculine. O poveste convingătoare despre dragoste și trădare, situată în mediul rural din Egiptul de Sus, despre Amna care planifică răzbunarea asupra bărbatului care a distrus onoarea familiei sale. Henry Barakat folosește perfect locațiile pentru a arăta contrastul și distanța dintre personaje și amplifică tensiunea narativă prin utilizarea remarcabilă a imaginii alb-negru.
Controversatul Jans Rautenbach prezintă în al său film Katrina povestea unei femei de culoare care renunță la relația cu părinții ei pentru a-i oferi fiului său o viață mai bună în sistemul Apartheid din Africa de Sud. Un film de referință în cinematografia sud-africană și o intensă examinare a politicilor rasiale nedrepte ale sistemului.
