Dan Bittman este cert un om influent. Melodiile sale au pătruns în sufletul multora inspirându-le încredere în sine, optimism şi bucurie. Influenţa domnului Bittman nu se rezumă la doar atât, ci şi prin porţile pe care cântăreţul-consilier de presă al fostului ministru Vlădescu le are deschise la Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR).
La mijlocul lunii martie soţia sa, Lucia Bittman, a obţinut din partea companiei subordonate ministrului Anca Boagiu, nici mai mult, nici mai puţin, decât autorizaţia necesară construirii unui drum privat care să lege Autostrada Soarelui A2 de balta privată pe care acesta o deţine în localitatea Sulimanu, la aproximativ 50 km de Bucureşti. Accesul cântăreţului la balta sa privată ar urma să se facă pe un drum care porneşte din parcarea de pe autostradă situată la km 49. Lucrările la drum au fost începute, iar acesta îi va scurta cântâreţului traseul cu 15 km, afirmă lunarul de profil Tir Magazin care, dealtfel, a descoperit cazul.
De ce este aprobarea o crasă încălcare a legii?
Unora chestiunea poate să nu li se pară semnificativă. „Ce dacă domnule a vrut omul să ajungă mai repede pe proprietatea sa? Ce dacă intră şi iese cu maşina din parcarea autostrăzii fără să încurce pe nimeni?”, pot spune unii oameni cu gândire liberală. Trebuie precizat că dincolo de riscul ca acest accept să devină un precedent (teoretic oricine cu casă în vecinătatea unei parcări de pe o autostradă va putea cere aprobare pentru realizarea unui drum invocând acceptul dat de CNADNR cântâreţului) normele europene dar şi cele româneşti privitoare la construirea autostrăzilor sunt foarte restrictive în privinţa oricărui acces pe acest tip de rută. Dacă nu sunt respectate atunci autostrada nu mai e autostradă. Spre exemplu, o altă autostradă românească, respectiv Bucureşti-Piteşti, e un exemplu clasic de încălcare a normelor de proiectare a unei autostrăzi (intersecţii semaforizate şi restaurante pe marginea drumului), însă aici scuza este că autostrada a fost construită pe vremea lui Ceauşescu.
„Intersecţiile dintre autostrăzi cu alte căi de comunicaţie terestră:căi ferate, alte autostrăzi, drumuri de orice clasă şi categorie, se fac numai denivelat astfel încât fluxurile de circulaţie de pe autostrăzi să nu fie stânjenite (…) Accesele pe autostrăzi se fac numai prin puncte special amenajate, denumite noduri de circulaţie, noduri rutiere. Nodurile rutiere sunt intersecţii denivelate între două artere”, spune norma PD 162/2002, similară cu normativele europene.
Cine i-a dat aprobarea lui Bittman?
Aprobarea a fost semantă atât de către conducerea CNADNR, cât şi de cea a Poliţiei Rutieră (trebuie reamintit însă că ultima instituţie nu are nicio responsabilitate în respectarea normelor menţionate) în data de 18 martie 2011. Ciudat este însă că cel care a semnat acceptul din partea CNADNR, Liviu Costache, nu mai era la acea dată director general CNADNR, el dându-şi demisia în data de 14 martie deci cu patru zile înainte. Trebuie spus că Liviu Costache, deschis când vine vorba de semnarea unor acte ilegale, este cel care nu a fost în stare să obţină timp de luni de zile un banal certificat de urbanism de la Consiliul Judeţean Constanţa pentru continuarea lucrărilor pe tronsonul Cernavodă-Medgidia.
Semnătura lui Costache este cauza pentru care acesta a fost demis de către ministrul Transporturilor, Anca Boagiu, deşi pe cei doi îi lega o relaţie de colaborare apropriată, veche de ani buni (Costache a fost consilier al Ancăi Boagiu, în mandatul acesteia la Ministerul Integrării). Surse din cadrul ministerului afirmă că Boagiu a vrut să se debaraseze total de acesta în urma scandalului, însă Costache a ameninţat că va dezvălui lucruri ştiute doar în cerc restrâns. In prezent Costache deţine funcţia de şef de birou la institutul de cercetare în transporturi CESTRIN. Dacă revoltele ministrului Anca Boagiu împotriva şmecheriilor de la minister sunt reale, nu disimulate, şi dacă ministrului nu îi e teamă de dezvăluirile lui Costache, aşteptăm cu interes deferirea acestuia procurorilor. El se face vinovat de abuz în exercitarea funcţiei publice, infracţiune condamnată de Codul Penal.