Peste numai câteva zile încep înscrierile pentru admitere în universităţi. Dacă în urmă cu 20 ani era de neconceput să visezi la un job de intelectual fără a avea studii superioare, realitatea zilelor noastre ne demonstrează că şi persoanele care nu au trecut prin cei trei sau patru ani de facultate îşi clădesc cariere solide bazându-se pe experienţa personală, pe ceea ce popular se numeşte şcoala vieţii sau reuşind să fie propriii lor profesori.
Este esenţială absolvirea unei facultăţi în zilele noastre? Specialiştii în resurse umane sunt de părere că angajatorii se uită în CV-urile candidaţilor atât la experienţa acumulată, cât şi la nivelul studiilor deţinute. Numărul exagerat de universităţi din România îi determină pe unii să spună că numai dacă nu vrei nu faci facultate în ţara noastră. Tot specialiştii în resurse umane adaugă însă că 8 dintre primii 10 bogaţi ai lumii nu sunt absolvenţi de studii superioare, lucru de care nu le este tocmai ruşine.
Modelul comunist
„Acum 20 de ani, succesul profesional era decis majoritar de un singur factor: cât de multă carte făceai, adică nivelul de studii şi notele şcolare, pe baza cărora se făcea repartizarea la locul de muncă. De atunci sistemul s-a schimbat”, spune Eduard Ezeanu, consilier în carieră la Career Experts. Consilierul spune că a văzut în ultima perioadă oameni care fac câte două facultăţi şi trei masterate şi totuşi nu au parte de succes profesional.
Monica Dona, de la Human Capital Consultant Lugera & Makler şi membru HR Club, este însă de părere că totul depinde de complexitatea şi cerinţele postului. „Există poziţii unde sunt foarte importante studiile superioare şi pentru care nu este atât de relevantă experienţa anterioară.” Consultantul a dat exemplul domeniului bancar, care este destul de selectiv în privinţa studiilor, preferând absolvenţii de studii superioare.
De aceeaşi părere este şi Marius Gîrlea, general manager www.jobsinro.ro şi membru HR Club, care spune că „astăzi doar cine nu vrea nu face o facultate”. Tot el adaugă însă că „8 dintre primii 10 bogaţi ai lumii nu au absolvit nici o facultate, iar unii dintre ei fac un titlu de glorie din asta”.
Aceştia pot fi la polul opus faţă de cei consideraţi tocilari, care nu ratează nici un curs, care iau note maxime la toate examenele, dar, puşi în faţa unor situaţii practice, nu ştiu cum să se descurce.
Notele nu contează
„Notele mari obţinute în timpul studiilor superioare au o relevanţă mare doar în interiorul mediului academic. În afara lui vor oferi un avantaj minor, iar uneori pot fi chiar un dezavantaj. Aceasta, deoarece o persoană cu activitate academică foarte multă este deseori considerată prea teoretică”, spune Eduard Ezeanu. „Am întâlnit candidaţi absolvenţi de două facul-tăţi, care nu au reuşit să se desprindă de teoria învăţată în facultate şi să îi vadă aplicabilitatea, dar şi candidaţi cu studii medii sau care nu au obţinut rezultate academice notabile şi care s-au dovedit a fi persoane extraordinare”, completează şi Monica Dona. Notele pot fi relevante doar în momentul în care este vorba despre candidaţi cu puţină experienţă sau deloc, iar interviul de evaluare poate conţine multiple întrebări legate de performanţele academice, după cum precizează Olivia Frânculescu, senior consultant Kilpatrick Executive Search şi membru HR Club.
Particularele, codaşe la angajare
Dacă notele nu sunt luate foarte mult în considerare de către recrutori în momentul angajării, provenienţa diplomei de licenţă poate fi foarte importantă. „Absolvenţii universităţilor de stat sunt trataţi diferit faţă de cei ai universităţilor particulare şi niciodată în favoarea celor de la instituţiile particulare”, spune Marius Gîrlea.
Olivia Frânculescu precizează că experienţele multiple cu absolvenţi, atât ai unor universităţi particulare acreditate, cât şi ai unor universităţi de stat cu renume, sunt în general asemănătoare. „Există însă şi multe cazuri de impostură în acest domeniu, se poate sesiza o reticenţă a evaluatorilor faţă de anumite universităţi particulare din ţara noastră”, adaugă Olivia Frânculescu.
Astfel, faptul că o persoană are studii într-un anumit domeniu este de ajutor în momentul angajării în domeniul respectiv, dar mai ales prin prisma faptului ca dovedeşte motivaţia pentru acel domeniu, nu prin calitatea studiilor, după cum spune Eduard Ezeanu. Consilierul crede că există şi excepţii, cum ar fi dreptul sau medicina, pentru care este esenţial să ai facultate în domeniu.
Studiile în străinătate, aproape o banalitate
Tinerii cae sunt totuşi convinşi că numai după absolvirea unei facultăţi au o şansă reală la angajare sunt sfătuiţi să încerce măcar varianta unor stagii peste hotare. Deşi nici măcar facultatea făcută în străinătate nu poate fi o garanţie a succesului la primul interviu. „Studiile în străinătate nu mai sunt o raritate în CV-urile tinerilor. Fie că este vorba de studii licenţiale sau de master, o dată cu integrarea României în UE acestea au devenit o opţiune viabilă”, spune Olivia Frânculescu. Prezenţa studiilor peste hotare în CV-ul unui candidat poate avea impact important în cazul angajării sale în cadrul unei companii multinaţionale. De asemenea, specialistul apreciază că studiile în străinătate nu marchează doar calitatea cunoştinţelor, ci şi capacitatea candidatului de a se conforma rigorilor şi regulilor culturii organizaţionale vestice.
„La nivel de middle management şi peste, mai ales în zonele operaţionale şi de gestiune, studiile «afară» contează. În strânsă legătură însă cu experienţa acumulată. Dacă în urmă cu doar 5-10 ani diplomele de MBA erau o raritate şi purtau aproape exclusiv girul unor instituţii de învăţământ străine, astăzi ele sunt destul de frecvente”, precizează Marius Gîrlea. El crede că numărul mare al românilor aflaţi la studii afară va dilua în foarte scurt timp ideea de
elită pe care o asociem încă diplomelor străine.
Numeroase ţări, în special cele nordice – Danemarca, Norvegia, Suedia -, oferă gratuit cetăţenilor din statele membre ale Uniunii Europene studii în diverse domenii, atât în limbile statelor respective, cât şi în engleză.
La ce se uită angajatorii
În mod direct, angajatorii sunt interesaţi de un singur lucru: capacitatea ta de a produce rezultate.
Această capacitate este dată de patru elemente: atitudinea şi motivaţia, abilităţile şi cunoştinţele. Aceasta este şi ordinea descrescătoare a importanţei acestor criterii la angajarea tinerilor.
Educaţia, experienţa profesională, activitatea voluntară,
comportamentul sunt doar potenţiali indicatori ai celor patru elemente.
Angajatorii cei mai buni au devenit foarte buni în a interpreta indicatorii pentru a determina ce spun ei cu adevarat despre tineri şi pregătirea lor.
Sursa: www.eduardezeanu.ro
