» Dupa un mic soc generat de datele despre somaj din SUA, mai proaste decat estimarile, bursele si-au reluat netulburate ascensiunea, insensibile la avertizarile ca asistam iar la "exuberanta irationala".
» Pretul aurului si-a continuat, la randul sau, cursa, depasind, la inceputul saptamanii trecute, maximul istoric inregistrat in 2008, in ciuda opiniilor ca deflatia este cel mai probabil scenariu pe termen scurt-mediu.
O matematica de bun-simt arata ca un raport de analiza optimist despre perspectivele sectorului financiar, realizat de un jucator implicat (Goldman Sachs), si o crestere razleata de dobanda prin Australia n-ar trebui sa contrabalanseze un somaj venit mai prost decat se estima. Ei bine, s-a intamplat la inceputul saptamanii trecute in SUA, iar bursele din lume s-au corelat cuminti cu pietele americane. Dovada ca avem tot mai putine piete financiare in adevaratul sens al cuvantului si tot mai multe umori si speculatii. Tristul adevar este ca banii cauta refugii in aceasta perioada, iesind de pe dolar si de pe activele monetare, tot mai amenintate de programul amplu de tiparire cu care s-a reusit, pe moment, stoparea dezastrului financiar ce se contura dupa falimentul Lehman Brothers.
De ce nu avem, instantaneu, inflatie? Din simplul fapt ca banii pompati de bancile centale n-au ajuns inca in economie, fiind stocati de bancile comerciale pentru umplerea gaurilor din contabilitate, iar o parte fiind utilizata pentru imbunatatirea structurii activelor, in locul celor legate de piata imobiliara, nelichide, fiind preferate tot mai mult actiunile cotate. Asa se explica raliul prelungit al burselor, fara nici o legatura cu starea reala a economiei. Cum potentialii clienti pentru imprumuturi stau in expectativa oricum, iar somajul ridicat taie apetitul pentru cheltuieli semnificative, viteza de circulatie a banilor scade, iar acest fapt genereaza, deocamdata, o usoara tendinta deflationista, in ciuda miilor de miliarde care s-au tiparit de catre Fed, BCE, BoE etc. Va dati seama ce inseamna asta pentru cei cu datorii mari in spate, ratele lor urmand sa cantareasca mai greu daca veniturile si preturile scad.
Aurul nu crede in activele… financiare
Aurul da semne tot mai mari de nervozitate, marti cotatiile au depasit maximul istoric de 1.039 USD/uncie, iar joi au sarit chiar putin peste 1.060 dolari. Teoria conform careia exista de ceva vreme un complot al marilor jucatori din lumea financiara de a tine aurul pe loc cu ajutorul instrumentelor derivate pentru a nu arunca o lumina proasta asupra inflatiei generate de guverne si bancile centrale nu e deloc noua. Un articol interesant – "Peste 30 de ani de manipulare a pretului aurului?" – a aparut in ziarul financiar Bursa de pe 2 octombrie. In ce scenariu nu ar creste aurul, puternic, de aici inainte? Doar daca banii pompati in banci sunt aspirati rapid, iar asta reclama o crestere agresiva de dobanzi. Cum marile economii ale lumii sunt deja slabite, iar datoriile acumulate foarte mari, aceasta masura ar duce la o recadere brusca in recesiune.
Cum puteti cumpara aur? La pretul oficial este destul de greu. Cu un adaos decent, sub 5%, gasiti lingouri de la 50 de grame in sus in oferta mai multor companii din strainatate (vezi www.coininvestdirect.com). Veti plati insa comisioane bancare la transferul banilor in strainatate (cam 40 de euro± 0,2% din valoarea transferului), aurul urmand sa va parvina prin curier. Un traseu mai simplu exista prin Piraeus Bank, ce vinde aur de 24 karate (lingouri) si 22 karate (monede), cu un adaos insa mai mare, de aproximativ 20% fata de cotatiile oficiale.
INDEPENDENTA DE… AUR
O moneda legata de aur implica multe inconveniente pentru… politicieni. Ganditi-va ca nu ar mai fi fost posibila tiparirea masiva de bani pentru a scapa marile banci de faliment, nici satisfacerea a tot soiul de presiuni salariale ale sindicatelor, nici programele ample de impulsionare a economiilor din bani publici de… hartie. Cu o moneda legata de "relicva istorica" (aurul) nu am fi asistat la expansiunea necontrolata a creditului din ultimii ani, nici la dilatarea masei monetare cu ajutorul careia, prin inflatie, ni se "linseaza" periodic economiile.
