» 19 octombrie 1987 a picat intr-o zi de luni. Semne ale ceea ce avea sa urmeze aparusera cumva, inca din saptamana anterioara, dar majoritatea investitorilor nu a auzit suieratul ascutit al acceleratului care se pregatea sa-i loveasca din plin.
Atmosfera era deja pregatita. Iesite din socul petrolier de la sfarsitul anilor ’70, economiile cautau disperate vesti bune. A doua jumatate a lui 1982 avea sa aduca semnalul ca ursii se pregatesc de hibernare si lasa locul taurilor. Dow Jones, S&P500 au inceput sa creasca pe fondul intrarii in piata a unor investitori noi: fondurile de pensii. Reglementarile erau mai stricte, iar in America jandarmul pietei de capital, Securities and Exchange Commision (SEC), infiintata dupa crahul din 1929, dadea pietei americane sentimentul ca etica si transparenta tranzactiilor sunt bine aparate.
Sistemele bursiere isi gasisera un nou aliat. Computerul era cel care stabilea acum strategiile de tranzactionare; facea calcule mai sofisticate, misca banii mai repede dintr-o piata in alta.
Usor, usor, companiile au devenit supraevaluate. Moda fuziunilor si preluarilor ostile lua ochii si intuneca mintile. Inca o data, investitorii s-au lasat in voia lacomiei. "Lacomia este buna", a fost laitmotivul lansat de un broker speculator, care facuse avere pe seama fuziunilor sau preluarilor si avea sa devina superstar pe Wall Street: Ivan Boesky. Ce nu stia micul investitor, si avea sa afle deja prea tarziu, era ca Boesky facea bani din insider trading. Adica, platea mita sa afle ponturi din companiile cu ale caror actiuni facea speculatii.
La sfarsitul lui 1986, Ivan Boesky a ajuns pe coperta revistei Time: "Escrocherie pe Wall Street. Milioanele lui cu banii TaI", titra publicatia langa portretul din care "Ivan Cel Groaznic", cum l-a numit Time, zambea smechereste. si nu era singurul!
Cazul Boesky avea sa declanseze in prima parte a lui 1987 o lunga serie de investigatii privind manipularile. Lista insiderilor era lunga si la capatul ei se adunasera averi de zeci miliarde. Curand aveau sa se adune si anii de puscarie!
Spre toamna lui 1987, ingrijorati de neregulile descoperite de SEC, dar si pe fondul unor previziuni macroeconomice mai putin incurajatoare, investitorii au inceput sa caute ape mai sigure. Peste tot in lume, banii au devenit mai scumpi. Deficitul SUA in crestere si un dolar din ce in ce mai slab alimentau ingrijorarile privind inflatia.
In octombrie, investitorii incepusera deja sa mute banii spre bonuri de tezaur sau obligatiuni. Volumele au inceput sa creasca, preturile erau in scadere. In saptamana dinaintea dezastrului S&P500 pierduse deja peste 9%. Doamna Panica si partenerul sau, domnul Crah, se odihneau peste weekend pentru o noua vizita pe la bursele lumii. Calculatoarele habar n-au ce le asteapta! Arhiva revistei Time avea sa consemneze dezastrul, ora cu ora, din meridian in meridian. La Melbourne, timpul o ia mereu inainte. E luni dimineata si toate actiunile scad. La New York americanii se pregatesc de culcare. Curand Asia se trezeste. 2000 de dealeri japonezi privesc ingrijorati ecranele. Nikkei scade. La Hong Kong indicele pierde masiv. Apoi pierde istoric! Oficialii inchid bursa timp de patru zile.
La Londra vanzatorii au facut coada, in calculatoare, inca de vineri. La sfarsitul zilei bursa avea sa piarda, potrivit BBC, 50 de miliarde de lire. Pana la sfarsitul lunii octombrie, piata londoneza pierde mai mult de 26%.
La New York bursa isi pregateste portarii. "S-ar putea sa vina clienti violenti", le spun sefii. Pe birourile brokerilor beculetele telefoanelor n-au astampar. si ringul nu e inca deschis. De-aici incolo scapa cine poate. Se aude clopotelul si lui Dow Jones i se inmoaie genunchii. 50 de milioane de actiuni sunt de vanzare. Pepsi, General Motors, J.P. Morgan se vand cu zecile de mii. McDonald’s bate deja suta de mii. Pe piata actiunilor toata lumea vinde. Pe piata aurului toata lumea cumpara. Un broker de metale din San Francisco vinde cumparatorilor frenetici, pana ramane fara "cocosei" pe stoc.
Orele trec si indicele Dow se scufunda. Se activeaza stop loss-urile iar sistemul electronic e pur si simplu covarsit, instantaneu, de ordinele de vanzare. Calculatoarele si imprimantele capituleaza! Doamna Panica abia incepe recitalul. Investitorii arunca orbeste in piata ordine de vanzare. Bursa e cu fruntea in praf.
La inchiderea sedintei, brokerii trag linie si pun la catastif doua recorduri: un volum nemaiintalnit, de 604 milioane actiuni si o scadere de 508 puncte pentru Dow Jones. In procente inseamna 22,6%. In bani: 500 de miliarde de dolari. Totul intr-o singura zi!
Bancile comerciale si de investitii au scapat atunci, ca prin urechile acului, de faliment gratie interventiei rapide a autoritatilor si Rezervei Federale (FED), condusa pe atunci de abia venitul Alan Greenspan.
