O pertinenta analiza asupra situatiei economico-financiare actuale si asupra perspectivei a venit, de curand, din partea dlui Misu Negritoiu, director general al ING Bank Romania. Pertinenta, pentru ca, desi mai mult decat necesare, nu prea ne-am intalnit pana acum cu asemenea analize care sa vina din partea mediului bancar privat. Printre altele, dl Negritoiu a spus, in analiza sa, ca bancile locale au acordat pana nu de mult prea usor credite, fapt care acum nemultumeste ambele parti, si pe creditati, care au dificultati in rambursare, si pe creditori, care au probleme cu recuperarea banilor avansati. Timpurile creditarii, sa-i zicem laxe, lasa a se intelege dl Negritoiu, nu vor reveni niciodata. Dar, spune domnia sa, Romania nu se va putea dezvolta fara creditarea bancara.
Nimic de reprosat opiniilor nici in privinta trecutului (altfel viu in minte, fiind extrem de apropiat), nici asupra perspectivei. Totusi, dl Negritoiu lasa in aer cateva probleme majore legate chiar de ceea ce a spus domnia sa. Simte nevoia de a respinge teza "lacomiei" bancilor in acordarea laxa de credite in anii recenti (caci, chipurile, n-ar fi existat o legare directa a creditarii cu bonusurile bancherilor), dar nu da de fapt un raspuns chiar la problema ridicata de dansul referitoare la acordarea prea usor de credite. Dl Negritoiu nu ofera o explicatie substantiala nici in privinta motivelor de fond pentru care bancile locale nu reiau de fapt creditarea neguvernamentala, dincolo de aparitia conjuncturala a elefantului-stat pe care sa-l crediteze fara risc si cu dobanzi inalte in cursa nesabuita a acestuia dupa bani electorali de salarii si pensii.
Dar, mai ales, dl Negritoiu nu pomeneste problema esentiala. Romania, fara indoiala, nu se poate dezvolta fara creditare bancara, dar ce te faci ca, si atunci cand creditarea bancara, vorba aceea, "duduia", si nu baltea ca acum, Romania tot nu s-a dezvoltat. Caci nu poti, Doamne pazeste, daca esti profesionist – si dl Negritoiu este un profesionist –, sa consideri cumva dezvoltare cresterea economica nesanatoasa, bazata exclusiv pe consum din import, generata in 2004-2008 tocmai de creditarea bancara, asa cum a fost aceasta!
si, ca atare, la ce s-ar putea astepta Romania in general de la creditarea bancara?! Treaba incurcata! N-ar trebui sa existe ezitari – din partea profesionistilor desigur, si nu din partea menestrelilor de balcon – in a aprecia ca minunata crestere economica din 2004-2008 a facut mai mult rau decat bine fragilei si subdezvoltatei economii din Romania, destructurand-o complet prin dezechilibrele create intre consum si productie, intre importuri si exporturi si prin vulnerabilitatile externe dramatice, toate acestea fiind puse violent in evidenta in conditiile crizei.
Scaderi de 70-80% si chiar de 40-50% in anumite sectoare si segmente nu pot fi puse in seama crizei, ci doar in seama aiurelilor si anomaliilor economice de dinaintea crizei, toate generate de cresterea economica nesanatoasa si nesustenabila indusa de creditarea bancara.
Noi am vorbi nu de creditarea bancara in general – care este indispensabila si care, pentru dezvoltarea unei tari, deci si a Romaniei, este intr-adevar necesara –, ci de un anumit tip de creditare bancara. Tip de creditare bancara care nu vizeaza termenul lung, care urmareste profitul lejer si rapid, care in mod obiectiv indreapta resursele nu spre economia reala, ci spre retail, financiar, imobiliar si administratia publica si care, tot in mod obiectiv, nu poate duce la dezvoltare.
Doamne pazeste sa-i reprosam dlui Negritoiu ca nu discuta asemenea probleme. Nu sunt problemele domniei sale! Dl Negritoiu nu este nici presedintele, nici primul-ministru al Romaniei, de la care te-ai astepta sa abordeze aceste probleme. Domnia sa este directorul general al subsidiarei din Romania a uneia dintre multinationalele financiare de top din lume, subsidiara care, venind in Romania, nu are ca menire decat sa faca profit aici – atat si nimic altceva –, daca e posibil chiar mai mult profit decat unitatile din tara de origine si din alte tari de implantare ale retelei internationale ING. Intre interesele de profit ale unei subsidiare straine si interesele de dezvoltare ale tarii-gazda (in cazul de fata Romania) pot exista multe puncte de conexiune, dar niciodata nu poate fi vorba de o suprapunere. Sa fim realisti, ne referim la banci, si nu la ingeri!
Poate dl Negritoiu, in calitatea sa, a primit unda verde de la staff-ul ING sa discute problemele actuale si de perspectiva ale creditarii din Romania. Sau, in aceeasi calitate, se incurajeaza pe sine in dezvoltarea afacerii ING din Romania, inclusiv pe linia promovarii creditarii. Da insa dl Negritoiu un semnal in aceasta privinta? Poate doar testeaza piata! Dar, daca se intentioneaza a se transmite un semnal, acesta nu este foarte clar. Lucru de inteles! Cu tipul de creditare promovat in Romania, practic toate bancile straine s-au varat singure intr-o stare de captivitate in Romania, in asteptarea unei recuperari a banilor avansati, care va deveni insa mereu mai grea! Conditii in care este fireasca intrebarea pentru aceste banci daca merita sa se retraga sau sa mearga mai departe!
Cat priveste insa povestea cu dezvoltarea, in aceasta privinta certitudinile sunt mari. Experienta este fara echivoc in domeniu. Nu exista dezvoltare fara creditare bancara! Dar, toate tarile ajunse pe trepte inalte de dezvoltare si-au construit si promovat inaintarea economica cu creditari din partea unor banci proprii si, doar ca factor adjuvant, din partea unor banci straine. Ca ar putea exista dezvoltare cu finantari numai din partea unor banci straine – cum ar fi in cazul Romaniei – abia ar urma sa fie dovedit! Parerea mea este ca-i imposibil!
