"Nu este corect – le-a spus mai deunazi bancherilor prezenti ministrul pentru IMM-uri, Constantin Nita, intr-o dezbatere organizata la Parlament – ca sistemul bancar sa aiba profit, in timp ce ceilalti mor de foame… Sa incercam o rata a profitului mai mica, ca sa dam sange economiei!"
Un indemn absolut corect! Dar ceea ce este corect nu este, in lumea asta, a noastra, si realist. Ba, in cazul in speta, a cere tocmai lupilor pregatiti sa dea iama in stana sa accepte a fi mai putin agresivi pentru ca oile mor de foame este chiar o naivitate! Daca "andrisantul" era format din banci romanesti, se putea sa fi existat un ecou, caci era vorba de o responsabilitate comuna in salvarea unei tari, dar, din pacate, Romania a ramas practic fara banci proprii, iar cele straine existente nu pot avea, in mod obiectiv, responsabilitati sociale si nationale, treaba lor fiind profitul si numai profitul.
Naivitatea dlui Nita se evidentiaza la o simpla analiza a consecintelor acapararii aproape intregului sistem bancar din Romania de catre banci straine. Pentru Romania, globalizarea ei de catre banci straine a constituit deja – caci nu se poate vorbi decat la trecut – un dezastru. Unul cu mult, cu mult mai mare decat cel produs de devalizarea iresponsabila de catre banditii tranzitiei a bancilor de stat si falimentarea sordida chiar de catre actionari a unor banci private romanesti, toate platite de contribuabilul roman prin impozitari coplesitoare pe termen lung si nivel de viata scazut la nesfarsit. A reprezentat un dezastru si mai mare, care nu si-a aratat inca intreaga dimensiune, pentru ca nu este vorba doar de secatuirea tarii prin fortarea unor profituri uriase, intr-o perioada aiuritor de scurta, profituri care, prin dimensiunea lor insasi, nu pot rezulta din activitati economico-financiare normale si din relatii concurentiale de piata, ci numai din manevre si malversatiuni camataresti (intelegeri cartelizate, abuzuri, presiuni, santaje)!
Secatuire care este platita tot de catre contribuabilul roman, dar care, la plata, este in acest caz inca la inceput! Dar nu este vorba doar despre atat, caci aceasta este numai fateta de abuz si de suprafata. In esenta, este vorba de impactul de profunzime si pe termen lung: nefasta si irecuperabila dezarticulare a economiei, uriasa si destabilizatoarea dezechilibrare a conturilor externe. Creditarea bancara straina in Romania n-a urmarit decat sa genereze consum peste consum pentru produsele straine. A ocolit economia reala, de care Romania avea nevoie pentru a exista pe ce sa articuleze restul, fie acesta IT, comert sau sector financiar. Activitatea bancara straina a urmarit doar insertia financiara. Ca urmare, in numai cativa ani, intre consumul stimulat artificial si productia inabusita in desconsiderare s-a creat o prapastie de-acum imposibil de recuperat.
Cresterea consumului, aproape integral acoperita din import, a generat un dezechilibru extern, imposibil de balansat. Sau, mai precis, imposibil de balansat altfel decat prin scaderea masiva a nivelului de viata, dupa ce poporului roman i s-a dat pe la nas cu iluzia desarta a unui trai mai bun. Atat dezarticularea economiei, cat si dezechilibrarea conturilor externe, generate de tipul de expansiune a bancilor straine in Romania, erau – si stia si Grivei acest lucru – nesustenabile si creatoare de vulnerabilitati imense. Din pacate sau din fericire – probabil, cel mai corect spus, din pacate pentru bancile straine si din fericire pentru Romania –, interventia crizei financiare si economice internationale a dovedit rapid aceste caracteristici, la doar cativa ani de la declansarea expansiunii bancilor straine in Romania. Consumul neacoperit de productie s-a prabusit in cateva luni. Bancile straine au invocat exact vulnerabilitatile externe ale Romaniei, create chiar de ele, spre a opri finantarea.
Importurile s-au prabusit la cote ametitoare, dar deficitul extern continua sa existe, in ciuda diminuarii sale, pentru ca si exporturile s-au prabusit in contextul recesiunii din tarile-debuseu din Vest. Dar, in lacomia lor, care le impiedica sa priveasca dincolo de varful bombeului, bancile straine din Romania au dat o ultima lovitura Romaniei. O ultima lovitura, pentru ca o alta, probabil, nu va mai fi posibila, caci cea actuala va termina complet Romania. Statul roman a fost pus sa se imprumute el la FMI pentru a aduce pe piata resurse spre finantare la dispozitia bancilor straine, ramase fara finantare din partea mamelor lor din Occident. Plata imprumutului fiind facuta de contribuabilul roman, bancile straine s-ar putea sa regrete presiunile facute pentru acest imprumut, deoarece este foarte posibil sa ramana fara clienti in Romania, jafului lor adaugandu-i-se pentru romani nota de plata catre FMI.
Sa fie insa clar. Nu bancile straine sunt de vina. Dezvoltarea Romaniei nu este businessul lor! Treaba lor este sa faca profit, daca este posibil – respectiv daca sunt lasate – sa-l faca intr-un mod lejer si rapid! Nimic de reprosat in aceasta privinta! Este strict in regula jocului. Ca nu mai are cine insa sa promoveze dezvoltarea Romaniei, asta este o alta problema!
