Moneda națională a atins luni cel mai scăzut nivel din istorie faţă de euro, după ce Guvernul a publicat vineri în Monitorul Oficial ordonanţa de urgenţă prin care modifica Codul Fiscal.
Schimbarea Codului Fiscal a fost anunțată de către Guvern joia trecută. O zi mai devreme, miercuri, cursul leu-euro fusese 4,6198. Joi, a crescut la 4,6279, iar vineri la 4,6390. Luni a ajuns la recordul istoric de 4,6495, iar marţi s-a calmat la 4,6482. Care sunt motivele acestei situaţii?
„Acum, suntem într-o etapă nouă”, a declarat Adrian Vasilescu, consultant de strategie la Banca Națională a României (BNR). „Anul acesta, leul a pierdut altitudine în piaţa valutară. Cursul de 4,60 nu e confirmat de nici o tendinţă. Trebuie să treacă un timp ca să avem o confirmare”, susţine acesta.
Expertul argumentează revenind la un moment anterior, din această vară. „Iau nivelul 4,59 (leul – n.r.), l-a avut, în coborâre, în luna august. A mers un şir de zile, pe urmă a urcat opt zile şi a stat pe 4,59 şi mai multe zile.” Totuşi, ceva se întâmplă. Ce anume?
„Piaţa a înţeles că creşte consumul. Cererea de consum devansează puternic oferta de bunuri şi servicii din piaţă. În septembrie, importurile au depăşit exporturile cu 8 miliarde de euro şi a început să se vorbească despre faptul că vom încheia anul acesta cu o diferenţă între importuri şi exporturi de vreo 12 miliarde de euro”, a explicat Adrian Vasilescu pentru „România liberă”.
„Acum, apare o întrebare: ce acoperă diferenţa? Nu avem valută. Nu avem capital intern şi atunci îşi asumă sarcina aceasta cursul de schimb. Se produce astfel o reechilibrare a economiei”, a explicat reprezentantul BNR.
Totul a început cu scăderea TVA, în 2015
Economistul francez Thomas Piketty are o teorie, conform căreia o mai mare parte din masa monetară trebuie să se deplaseze, pentru o mai mare prosperitate, dinspre capital înspre muncă. „E vis prosperitatea fără performanţă”, susţine Adrian Vasilescu.
Acesta aminteşte că lucrurile au „început din anul 2015, când TVA la alimente s-a dus în jos cu 5%. Banii nu s-au mai regăsit la venituri, în buget. TVA ar trebui să fie cel puţin 40% din PIB şi este 25% din PIB. Şi atunci, cursul de schimb face ordine”.
„În acest proces, a intervenit şi BNR, care calmează piaţa. A folosit toate instrumentele, dar nu poate schimba trendul. Îl poate schimba radical numai echilibrul dintre importuri şi exporturi”, a atras atenţia Adrian Vasilescu.
Avem o inflaţie în creştere.Un rol important îl joacă balanţa comercială. Nu vin investiţiile, dar acestea sunt parţial compensate de remitenţe, adică de banii de la românii din străinătate. Dar, din păcate, aceştia se vor duce tot spre importuri şi datoria externă a României e în creştere. Pentru aceasta, se plăteşte anual un serviciu al datoriei în creştere.
În primul rând, explică analistul economic Cristian Păun, BNR a „aruncat în piaţă foarte mulţi lei din diferite motive”. Care este mecanica fenomenului? „Când masa ta monetară creşte mai accelerat decât cea a ţării sau a grupului de ţări cu care te compari, în cazul de faţă Zona Euro, apare deprecierea cursului de schimb”, a declarat pentru RL Cristian Păun, care este profesor la ASE.
În al doilea rând, România are o creştere economică record, deocamdată pe date statistice-semnal. Aceasta „se face foarte mult prin consumul mărit de politica veniturilor din ultima perioadă, care nu poate să fie prins din urmă de producţia locală”, explică expertul.
Al treilea factor „vine dinspre contul financiar. Nu avem investiţii străine directe într-o dinamică mulţumitoare, care să aducă suficient de multă ofertă de valută în România pentru ca acest curs să se tempereze”, detaliază Cristian Păun.
Al patrulea factor e multianual: finanţarea externă a României. Aşadar, „statul, pe o datorie publică în creştere, ce a ajuns la peste 70 de miliarde de euro – jumătate din ea fiind datorie externă -, plăteşte anual un serviciu al datoriei externe. Aceasta înseamnă dobânzi, uneori chiar şi rate consistente”, spune Păun.
În fine, al cincilea factor este riscul sistemic. „Când ai aceste frământări politice interne şi această instabilitate politică”, apare riscul sistemic, atrage atenţia universitarul, avertizând că „problemele cu domnia legii, birocraţia, corupţia ş.a.m.d. nu sunt bune pentru stabilitatea macroeconomică de ansamblu, inclusiv pentru stabilitatea cursului de schimb”.
"Când masa ta monetară creşte mai accelerat decât cea a ţării sau a grupului de ţări cu care te compari, în cazul de faţă Zona Euro, apare deprecierea cursului de schimb.” CRISTIAN PĂUN, UNIVERSITAR
ISTORICUL APARIŢIEI ÎN ROMÂNIA A CURSULUI LEU-EURO
BNR calculează cursul leu-euro de pe 4 ianuarie 1999 – prima zi de tranzacţionare din acel an. „Nu a fost cotată direct moneda euro. Aveam valută de referinţă dolarul. Calculam cursul leu-dolar şi, prin metoda cross, stabileam nivelurile altor valute”, îşi aminteşte Adrian Vasilescu. 3 martie 2003: BNR a trecut la referinţa euro, având deja stabilită data aderării la UE 1 ianuarie 2007.
„Aveam afaceri intense cu UE. În 2003, importurile şi exporturile cu UE au devenit predominante în comerţul României”, spune Vasilescu.
29 iunie 2005: Ultimul curs înainte de denominare a fost 1 euro = 36.050 lei.
4 iulie 2005: Primul curs denominat a fost 1 euro = 3,5896 lei, cu un impuls de apreciere, pe fondul optimismului. Aşadar, în zece ani şi patru luni, leul s-a depreciat în raport cu moneda euro cu peste 1 leu, de la 3,5896 la peste 4,60.
2007: Integrarea în UE a dus cursul, pe 2 iulie 2007, la 3,11 lei un euro. Valuta intra masiv în ţară. Leul se aprecia şi „se ducea şi mai mult, dacă BNR nu făcea nişte eforturi extraordinare să aducă o parte din valută în BNR, în depozite. Economia nu era pregătită să atragă această mare cantitate de valută”, rememorează Adrian Vasilescu.
„Atunci, a apărut vorba că nimic nu e mai groaznic decât să te îneci în butoiul cu miere, ca economia românească”, arată reprezentantul Băncii Mondiale.
