Rentabilitatea capitalului uman a crescut cu 19% în România în ultimii doi ani, potrivit studiului PricewaterhouseCoopers Saratoga România 2010.
Acest indicator analizează rentabilitatea capitalului uman, măsurată ca fiind profitul brut generat de fiecare angajat pentru fiecare unitate monetară (fie ea euro, dolar american sau leu) plătită de angajator sub formă de remunerare.
De asemenea, ponderea costurilor cu forţa de muncă în costurile totale ale companiilor a scăzut de la 12,2% înainte de criză, la 9,3%. La nivelurile actuale, costurile forţei de muncă din România sunt cu peste jumătate mai mici decât cele suportate de companii în Europa de Vest.
„Cu o rentabilitate medie a capitalului uman de 1,53 (HC ROI), România se situează la acelaşi nivel cu Statele Unite din acest punct de vedere şi cu 30% mai sus decât statele din vestul Europei. Totuşi acest lucru nu trebuie înţeles drept dovada unui nivel mai ridicat de productivitate în România, fiind mai degrabă rezultatul costurilor salariale mai reduse”, a explicat Peter de Ruiter, Liderul Departamentului de Consultanţă Fiscală şi Juridică al PwC România.
Criza economică a dus la o stagnare a pieţei muncii, fapt evidenţiat de scăderea ratei demisiilor de la 18,3% în 2008, la doar 8% anul trecut. Companiile au căutat să menţină efectivul de angajaţi de dinainte de criză, iar rata recrutărilor externe a scăzut cu 75% faţă de nivelurile din 2008. În schimb, rata concedierilor a crescut de şapte ori, ajungând la 7,3%.
„Companiile din România se caracterizează printr-o rată scăzută recrutării interne – 1,3%, faţă de media europeană de 4,3%. Acest indicator a înregistrat o reducere semnificativă faţă de nivelul din 2008, atunci când rata de recrutări interne în România era de 11,1%. Aceasta înseamnă că organizaţiile au încercat să menţină numărul de angajaţi, reducând totodată semnificativ numărul promovărilor sau al mişcărilor angajaţilor de pe un post pe altul. Veniturile în scădere şi lipsa oportunităţilor de promovare au influenţat moralul angajaţilor, fapt evidenţiat de rata în creştere a absenteismului, de angajamentul scăzut faţă de companie şi de comportamentele neproductive în rândul angajaţilor”, a adăugat Peter de Ruiter.
O rată ridicată a absenteismului s-a înregistrat în rândul managerilor din sistemul financiar (12%). Numărul mare de absenţe poate duce la costuri ridicate pentru companii şi la crearea unui mediu de lucru nesănătos pentru ceilalţi angajaţi.
Companiile din domeniul bunurilor de consum au raportat cel mai scăzut nivel al veniturilor per angajat, un nivel mai scăzut de salarizare spre deosebire de alte sectoare industriale şi o rată scăzută a angajamentului faţă de companie, fapt evidenţiat de nivelul ridicat al absenteismului (4,2% pentru întregul sector).
Industria telecomunicaţiilor şi a tehnologiei a raportat cel mai ridicat nivel de venituri per angajat, fapt contrabalansat însă de nivelul ridicat al costurilor per angajat. Acest sector se caracterizează, de asemenea, printr-o rată scăzută a absenteismului (doar 3,2%), dar şi o rată peste medie a fluctuaţiei de personal, îndeosebi în rândul specialiştilor (14,3%).
Sectorul produselor industriale a fost afectat sever de criza economică, înregistrând un nivel scăzut de venitusri per angajat şi o rată ridicată de disponibilizări. Companiile au fost nevoite să reducă cheltuielile cu forţa de muncă pentru a supravieţui condiţiilor dificile de piaţă.
„PwC este de părere că există un nivel din ce în ce mai mare de nemulţumire în rândul forţei de muncă şi că am putea asista la o piaţă a muncii foarte dinamică în momentul în care redresarea economică se va face simţită din plin. Este imperativ pentru companii să înceapă să se preocupe încă de pe acum de loialitatea angajaţilor pentru a preveni o eventuală hemoragie de talente odată ce condiţiile de pe piaţa muncii se întorc în favoarea angajaţilor din nou”, a concluzionat Peter de Ruiter.
Ultimii doi ani au marcat de asemenea o deteriorare abruptă a altor indicatori relevanţi pentru nivelul de angajament al capitalului uman. Rata absenteismului a crescut cu 13,4% faţă de nivelurile anterioare crizei, ceea ce arată că angajaţii români sunt mai puţin motivaţi şi rezistă în mod pasiv măsurilor dificile şi deseori nepopulare luate de multe companii pentru a gestiona costul forţei de muncă. Acest lucru a condus la o creştere susţinută a costurilor absenteismului pentru angajatori, care au sporit cu 36% în România, până la nivelul de 3,942 de RON anual pentru fiecare angajat cu normă întreagă.
Potrivit studiului PwC Saratoga România 2010, investiţiile companiilor în training şi dezvoltare au scăzut cu 50% în ultimii doi ani, dar cu toate acestea numărul orelor alocate acestor activităţi au rămas la acelaşi nivel, fapt explicat prin utilizarea mai frecventă a trainingului intern în locul cursurilor mai costisitoare cu formatori externi.
Se manifestă de asemenea o creştere a tendinţei de externalizare a activităţilor de resurse umane (o creştere de 70% a numărului companiilor care declară că folosesc servicii de resurse umane externalizate), ceea ce a dus la scăderea costurilor asociate departamentului de resurse umane de la 0,32% din totalul costurilor unei companii în 2008, la doar 0,17% în 2010.
În Europa Centrală şi de Est, rentabilitatea capitalului uman a crescut cu 28,6% în 2009, pe măsură ce companiile au redus numărul de personal, iar nivelul mediu al şomajului în regiune a ajuns la 10,3%.
Studiul PwC Saratoga Romania 2010 prezintă date comprehensive despre indicatorii de performanţă a capitalului uman şi ai funcţiei financiare, pentru mai multe sectoare economice. Raportul se bazează pe datele colectate de la 58 de companii participante din patru ramuri economice (telecomunicaţii şi tehnologie, produse industriale, industria bunurilor de larg consum şi servicii financiare).
Raportul prezintă numeroase posibilităţi de a creşte rentabilitatea capitalului uman. Printre acestea se numără utilizarea timpului suplimentar de lucru, reevaluarea absenteismului, ajustarea balanţei de personal între angajaţii cu normă întreagă şi cei cu jumătate de normă, precum şi a personalului temporar, reevaluarea pachetului de beneficii, a facilităţilor şi a costurilor indirecte.
