Am primit aceasta sugestie de la un colaborator al suplimentului aldine. O publicam mai ales ca vine in continuarea unui proiect mai vechi al revistei Memoria si al regretatului Banu Radulescu privind transformarea penitenciarului Jilava intr-un memorial anticomunist. De asemenea, Mausoleul din parcul Carol atat de disputat anii trecuti, intre salvare si demolare, poate primi o destinatie care sa-i faca cinste. Toate acestea nu umbresc cu nimic memorialul Sighet, marea biruinta a societatii civile pentru a nu ne lasa striviti sub tavalugul uitarii.
“Memorial”, in sens larg, este o rememorare, care cuprinde cu prioritate atat o evocare a unor evenimente istorice ce au pregatit o ampla agresiune comunista de desfiintare a Romaniei, a culturii, a traditiilor si a elitei sale nationale, cat si o cinstire a celor care au infruntat-o luptand pentru libertate, demnitate nationala si intregirea tarii, si-au sacrificat viata devenind eroi, sau au rezistat patimind devenind martiri.
Cunoasterea adevarului istoric este o chemare naturala si fireasca dupa cum medicul pentru a vindeca un bolnav ii cere sa-i cunoasca mai intai fisa de sanatate si tratamentele ce i s-au aplicat.
“Memorialul” va putea da informatii directe si veridice care sa dezvaluie adevaruri istorice de agresiune comunista, care au operat distrugator asupra elitei natiunii, valorilor culturale, patrimoniului cultural si economic. Aceste adevaruri istorice sunt aproape complet necunoscute pentru cea mai mare parte a populatiei autohtone. Prin cunoasterea lor se poate spera la un reviriment educativ-moral a opiniei publice romanesti.
Astfel vor fi utilizate corespunzator ansamblul constructiv cunoscut sub denumirea “Mausoleu” din Parcul Carol I din Bucuresti si de asemenea, inchisoarea Jilava cunoscuta initial sub denumirea Fortul 13 Jilava. Ambele ansambluri constructive sunt si libere de orice alta destinatie. Se impun niste operatii de adaptare dupa cum urmeaza: pe ansamblul din Parcul Carol I sa fie inlaturat denumirea de Mausoleu si inlocuirea cu titlul de “Monument”.
De asemenea, pentru spatiul circular de sub monument sa se inlature notiunea de “sanctuar” si sa fie utilizata denumirea de “Muzeu”, ceea ce va corespunde cu destinatia spatiului care este pentru sali de exponate, conferinte, cursuri, proiectii, biblioteca de documentare etc.
Memorialul este central, in Bucuresti, accesibil tuturor vizitatorilor in orice anotimp al anului pentru vizitare si documentare.
Mijloace de comunicare dintre Inchisoarea Jilava si Monument – Muzeu cu mijloace curente pe o durata de maximum 10-15 minute. Amplasarea Monumentului si Muzeului in Parcul Carol I pe axa principala de intrare in parc intalneste Monumentul Eroilor Militari (placa de comemorare, astfel incat orice ceremonial de Ziua Eroilor va avea in fata si Monumentul – Muzeu.
Monumentul poate fi imbunatatit in valoarea sa artistica si valoarea crestina si nationala, pentru care sugeram plasarea in mijlocul coloanei, la interior, a unei cruci.
Memorialul va arata o succesiune de informatii de natura sa prezinte regimul aplicat de URSS Romaniei la terminarea celui de-al doilea razboi mondial.
In luna martie 1944, la trecerea Prutului (Prutul era granita stabilita intre URSS si Romania prin ultimatumul sovietic din 26 iunie 1940) de armata sovietica ce intra in plina ofensiva in Romania si nu la trecerea Nistrului, granita Romaniei suverane, Molotov, ministrul de externe al U.R.S.S. declara: “nu ne vom amesteca in treburile interne ale Romaniei” si preciza ca “U.R.S.S. pe unde va intra si traversa Romania nu va avea nevoie decat de apa de baut si loc de dormit”.
In ultimele zile din februarie 1945, tancurile sovietice traversau agresiv strazile din Bucuresti si o multume de muncitori insotiti de agitatori agresivi ai noului partid infiintat, Partidul Comunist, denumit Frontul National Democrat (F.N.D.) ce vorbeau prost romaneste, cereau instalarea unui guvern comunist si inlaturarea urgenta a guvernului generalului Radescu. Generalul Radescu tocmai tinea ultimul sau discurs la Cinematograful ARO din Bucuresti, in care rostea fraza devenita istorica” acei Fara neam si Dumnezeu (F.N.D.) asa cum i-a botezat poporul ce vor sa distruga Romania suverana traditionala”.
La cateva luni (februarie 1945) presedintele Roosevelt al SUA preciza concesiv fata de Stalin exprimandu-se: “Rusia va predomina in Europa si nu se pune problema sa ne opunem dorintelor lui Stalin, care ar putea sa si le satisfaca prin forta, de altfel, si Churchill trebuie sa fi fost de aceeasi parere cand a fixat procentele de influenta sovietica in Balcani” (n.b., la 9 octombrie 1946 la Conferinta de la Moscova intre Stalin – Churchill, pe un petec de hartie, Churchill a fixat influenta ruseasca in Romania la 90%!)
In aprilie 1945, Stalin preciza intr-o convorbire cu Milan Djilas: “Razboiul acesta nu este ca cele din trecut. Cel care ocupa un teritoriu isi impune si sistemul sau social. Fiecare isi impune sistemul unde ajunge armata sa. Altfel, nu poate fi”!
Pe 5 martie 1945, eram catarat impreuna cu colegii mei studenti de la Politehnica pe gardul Caminului Politehnicii de la Sosea si priveam scena din fata ambasadei U.R.S.S. Pe o platforma improvizata era vestitul Visinschi, comisarul U.R.S.S., Ana Pauker si multi altii cu nume de rezonanta straina.
Visinschi in timp ce privea vrabiile de pe firele electrice din lungul bulevardului si vorbea cu patos in ruseste (pentru populatie se traducea in limba romana): “O vrabiuta (apucand-o de mana pe Ana Pauker) mi-a ciripit sa vin la voi sa va anunt primavara politica”. Unii sustin ca romanii sunt de origine latina si au o cultura franceza. Va spun ca nu-i adevarat! Ii vom distruge si pe ei si pe toti fascistii si reactionarii din Romania. Romanii dintotdeauna au fost alaturi de rusi am trait impreuna cu ei si s-au amestecat.
Visinschi, la consfatuirea de la Regele Mihai, i-a cerut ultimativ si agresiv sa impuna in Romania un guvern comunist si a batut puternic cu pumnul in masa “Yalta sunt eu!” si a plecat trantind usa de s-a desprins tencuiala.
Pumnul lui Visinschi batut in masa Regelui Mihai a marcat inceputul celei de-a 12-a invaziei rusesti in Romania, care a durat prin diferite forme pana in 1989. Era 6 martie 1944.
Noua conducere se instala si incepea cu Securitatea, continua cu impunea intregii administratii, cu persoane scolite la Moscova, impune legislatia politica, pe cea de tip sovietic. Numea consilieri sovietici la toate nivelurile administratiei si infiinta sovronurile ce vor controla intreaga economie a statului etc. Romania suverana disparea pentru 55 de ani, inlocuita cu un regim de stat tip GUBERNIE sovietica.
Noul stat cu aparenta de stat independent si suveran avea vot asigurat alaturi de U.R.S.S. in relatiile internationale inclusiv la O.N.U.
“Memorialul” va reda si va exemplifica “Directivele de baza ale N.K.V.D. (K.G.B.) in care sunt gandite mecanismele terorii. Suficient doar sa citez art. 40: “Trebuie ca reprezentantii opozitiei sa fie inchisi. Se va incerca prin toate mijloacele racolarea acelor opozanti, care se bucura de stima populatiei bastinase. Daca refuzau, atunci trebuiau compromisi in campanie de denigrare. Trebuiau lichidati prin “intamplari neprevazute”, sau inchisi sub diferite acuzatii de drept comun. Numai in cazuri speciale se admit procese politice, care vor fi tinute sub acuzatii de inalta tradare… dusmani ai poporului… banditi… criminali… etc.
Regimul comunist a trezit constiintele elitei romanesti. Un nucleu de initiativa si actiune a polarizat grupuri militante care se formau spontan intr-un curent de legitima aparare, de rezistenta si actiune. Aceasta s-a generalizat sub denumirea de “Miscarea Nationala de Rezistenta”.
Miscarea tinea treaza speranta ca aliatii firesti ai Romaniei, America si Anglia, vor interveni cu prioritate prin mijloace politice si presiuni corespunzatoare fara sa precizeze ca vor evita actiuni de forta pentru restaurarea democratiei si independentei Romaniei. Prin memorii si convorbiri directe se invocau garantiile si asigurarile pronuntate in numeroase conferinte internationale. Era dezarmant contrastul intre fermitatea persoanelor aliate cu care se discuta direct si comportamentul lui Roosevelt in conferintele internationale in care acesta evidentia o simpatie suspecta pentru Stalin.
Puterea comunista instalata la Bucuresti a vazut in miscarea nationala de rezistenta un dusman de moarte si a actionat imediat cu violenta prin toate mijloacele de agresiune: arestari, tortura uneori fara proces, sau procese inscenate cu condamnari extreme si de asemenea opera o supraveghere generalizata asupra intregii populatii.
Denumirea de “Miscare Nationala de Rezistenta” nu a aparut niciodata in publicatiile comuniste. Fiecare grup de arestati primea de la anchetator denumiri fabricate, tocmai pentru a incuraja secretul divizarii organizatiilor si a nu se putea trage concluzii de existenta a unei relatii generalizate nationale.
Numarul de detinuti reali nu a fost comunicat public niciodata, de asemenea si numarul mortilor.
Pentru aceasta mentionez o intamplare: eram in lagarul de la Gales de pe traseul Canalului Dunarea – Marea Neagra, si prestam intr-o zi o activitate de corvoada incarcand in camioane materiale de constructii, surplus de la lucrarile de instalatii din interiorul lagarului. Sub paza le-am transportat la Poarta Alba, alt lagar in apropiere unde urmau sa fie depozitate. La Poarta Alba in timp ce asteptam sa ne comunice unde sa descarcam materialele, am profitat de o ocazie si am intrat intr-o baraca aproape de poarta principala, sub pretextul ca ne incalzim. In interiorul baracii am vazut pe un prici (un raft) de vreo 12-16 m lungime si latime 2 m stivuite cadavre de detinuti goi, asezate uneori 2-3 unul peste altul, fara nici un insemn de nume, cu picioarele spre fereastra si capetele spre culoarul interior al baracii. Am inlemnit la acest spectacol. Intre timp a intrat un ofiter politic in baraca si a trebuit sa-i explicam ca ne incalzeam asteptand sa ni se spuna unde sa ducem materialele aduse de la celalalt lagar.
Am avut curiozitatea si curajul sa-l intreb de ce acesti morti nu au nici un insemn de identificare si cam cati sunt, mi s-a raspuns ca “este un ordin de sus sa nu se tina nici o evidenta de numarul mortilor si de numele lor. Am insistat asupra intrebarii: Cam cati morti sunt stivuiti pe raftul prici, la care ofiterul politic mi-a precizat: “Sa tot fie 20-25 de m.c. de morti (!)” cand se va mai adauga saptamana viitoare ii vom duce la gropile pe care le-am facut in mai multe locuri”.
Monumentul
Initial acel Mausoleu trebuia sa aiba si un “panteon” al ostasilor americani si englezi si al marilor personalitati romane inclusiv militari care au servit cauza Romaniei. Fondurile pentru constructie au provenit de la americani si de la englezi oferite Guvernului Romaniei, dupa sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Totul a fost tinut secret si, fiind vorba de bani “huliti”, urma lor s-a pierdut. (Din “Romania libera” – 16.04.2004).
Proiectul a fost conceput arhitectural (artistic) si de executie in cadrul Institutului Roman de Arhitectura de un colectiv roman condus de profesorul Nicolae Cucu care a elaborat conceptul de ansamblu avand un colectiv al sau, arhitect Iorga, ing. Aznavorian, pentru rezistenta constructiei, arh. Spiridon Popescu, executie fizica, Intreprinderea Marmura din Bucuresti, consultant ing. Lazarescu si tehn. Dumitru Andreescu, ing. Paparizu pentru structuri constructive. Persoana care a relatat despre colectivul de conceptie arhitecturala si executie este arhitectul Gheorghe Leahu, fost elev la Arhitectura al profesorului Niculae Cucu intre anii 1951-1957.
Monumentul este o “constructie care prelucreaza in mod genial silueta simbolica a turlelor bisericesti romanesti, iar cele 5 coloane reprezinta simbolic cele 5 mari provincii ale Romaniei.
Monumentul nu are nici un element simbolic comunist, ceea ce il mentiona ca o lucrare de arta de valoare recunoscuta pe plan mondial.
Vocilor care se opun utilizarii spatiului monumentului, spatiului de sub monument si a monumentului ca acesta a fost pangarit de comunisti trebuie sa li se raspunda ca exista o practica religioasa de sfintire crestina a spatiilor pangarite.
In toamna anului 1963 cand lucrarile se aflau pe sfarsit, Gheorghiu Dej a hotarat sa-i schimbe destinatia pentru a fi utilizat personalitatilor decedate din nomenclatura comunista (“Romania libera” – 16.04.2004).
Propunerea de demolare din 2004 a fost blocata prin presiunea opiniei publice la care primarul general, Traian Basescu, astazi presedintele Romaniei, a avut un rol insemnat.
Pe exteriorul Monumentului, la partea inferioara de racord cu Muzeul, sugerez sa se fixeze o placa cu inscrisul clar si vizibil de la distanta pe care il propun:
“IN MEMORIA CELOR PESTE 300.000 DE MORTI, A PESTE 2.000.000 DE ARESTATI SI A TUTUROR ROMANILOR CARE S-AU SOLIDARIZAT LUPTEI ANTICOMUNISTE PENTRU LIBERTATE, DEMNITATE NATIONALA SI INTREGIREA TARII.
(1945-1989)
Despre numarul mortilor si a celor arestati cifrele avansate sunt minime, rezultate din analiza multor informatii sustinute prin calcule demografice, informatii apreciate dupa diferite surse (carti, reviste, comunicari, conferinte etc). Informatiile care provin de la Securitate, de la diferite servicii ale lor nu pot fi luate in considerare deoarece au fost ori distruse, ori neinregistrate, ori manipulate de multe interese. Cifrele de 300.000 de morti si 2.000.000 de arestati se refera la populatia Romaniei “ciuntita”, in granitele de dupa 1947.
De asemenea, sunt incluse persoanele condamnate prin legi speciale la internare.
In 1949 din octombrie si pana in martie 1950 am stat la etajul 2 celular la Aiud si aveam vizibilitate spre drumul spre Morga. In fiecare zi, la fiecare zgomot, unul dintre cei patru care eram in celula sarea la fereastra si numara mortii dusi pe targa acoperiti cu paturi, in medie de la 3 la 7 pe zi. Au fost si zile cu 0 (zero) sau au fost si zile de varf de 11! A fost o perioada de ger, infometare sub 600 de calorii pe zi in care am numarat aceste victime duse la Morga. Deci in total aproximativ 900 in jumatate de an.
In anul 1992, de Ziua Crucii la 14 septembrie am participat intr-o delegatie numeroasa din A.F.D.R. (Asociatia Fostilor Detinuti din Romania) la o ceremonie religioasa la Aiud, la Monumentul “Calvarul Aiudului” Dealul Porcilor. Curiozitatea m-a impins sa vad orasul Aiud din exteriorul inchisorii, si am cerut unul functionar de la Primarie sa-mi spuna cate decese au fost inregistrate din anul 1945 pana in acel an, 1989, declarati detinuti morti la Aiud. Dupa multe rugaminti si asteptare functionarul cu multa greutate s-a lasat induplecat si cautand in registrele bine ordonate mi-a confirmat numarul 508 din anul 1945 pana in 1989. Securitatea in revistele sale nu au publicat niciodata cifre verificabile.
Fortul 13 Jilava – simbol militar si politic
Fortul 13 Jilava este o constructie grandioasa ce se extinde pe o lungime de 450 de m, fiind inconjurata de un sant lat de 15 m, sub nivelul solului la 8-10 m, acoperita de pamant pe care creste o vegetatie de balarii si pamant. In interiorul constructiei este un labirint de culoare, celule de diferite dimensiuni, cu sau fara fereastra, podetul, porti masive de separare intre diferite spatii cu destinatii secrete. Fortul 13 Jilava se afla la 13 km de centrul Bucurestiului si face parte din salba de 18 forturi ce inconjura Bucurestiul construite corespunzator strategiei militare din acea vreme pentru apararea capitalei intre 1988-1995 la initiativa regelui Carol I prin consultarea unui expert, un general belgian. Proiectarea si executia au fost facute de genisti militari romani. Intreaga constructie cu fort militar a fost ulterior identificata ca fiind o opera de arhitectura demna de epoca renasterii si a fost inclusa fara nici o reticenta printre monumentele de arhitectura romanesti si mentionate in vestul Europei ca monument caracteristic militar in revistele de istorie. Vizitatori straini in anii trecuti l-au vizitat si pentru aceasta si-au anuntat dorinta unele grupuri de turisti. In prezent Fortul 13 Jilava este singurul fort supravietuitor din cele 18 care nu a fost distrus de timp sau de alte interese comerciale.
Dupa primul razboi mondial Fortul 13 Jilava a fost folosit si ca inchisoare militara, apoi in al doilea razboi mondial a fost folosit ca inchisoare civila pe durate scurte.
Regimul comunist dupa 1945 l-a trecut sub administratia Ministerului de Interne: “aripile” fortului de la intrare stanga – dreapta folosite ca celule pentru “secret”, iar celelalte celule din centru ca celule pentru depozit si transferuri.
Executiile condamnatilor la moarte cu sau fara sentinte in justitie se faceau in exteriorul fortului in “Valea Piersicilor”, sau in “celule negre” din aripile fortului.
Probabil ca nu se va putea sti niciodata cati detinuti politici au fost executati sau au murit in Fortul 13 Jilava. Constructia fortului permitea aplicarea de regimuri de detentie ingrozitoare prin: izolare, umezeala permanenta, frig, iarna, sufocare vara. Securitatea la Fortul 13 Jilava avea un loc unde aplica metodele de teroare de exterminare cu pastrarea completa a secretului.
Dupa 1980, fortul a mai fost folosit pentru cazuri speciale si ultima oara in noaptea de 21-22 decembrie 1989 cand tineri revolutionari au fost adusi mai mult ca sigur pentru executii, in secret chiar si fara sentinte juridice.
Cei “Fara Neam si Dumnezeu” au avut in Fortul 13 Jilava “solutia diavolului”. Sa nu distrugem trecutul ca sa-l avem ca lectie pentru viitor si recunostinta pentru aceia care au patimit sau au murit in interiorul inchisorii sau au fost executati in celulele speciale sau in exteriorul fortului.
Pentru incadrare in “MEMORIAL” se solicita:
Sa fie anulate toate modificarile facute in constructie din diferite scopuri si inchisoarea sa fie adusa la conditiile initiale in care a fost folosita.
Spatiile interioare si cele exterioare fortului vor fi marcate pentru identificare.
Insotitori, cunoscatori ai limbilor utilizate in Europa (franceza, engleza si germana) vor orienta vizitatorii pe trasee interne si externe ale fortului si vor prezenta explicatii suplimentare solicitate.
