Suplimentul aldine isi propune pentru acest numar sa creioneze un profil cat mai complet al omului politic, asa cum ar trebui sa fie el astazi, pentru ca, din pacate, nu cunoastem decat acest sinistru “homo politicus sovieticus” scolit la Stefan Gheorghiu.
Cum ar trebui sa fie un om politic la inceputul veacului al XXI-lea? Scoala politica romaneasca este de-abia in stadiul de deslusire a buchiilor, de aceea un model contemporan este din start exclus. Nu ne ramane decat sa privim spre trecut si sa ne alegem modelele. Unul dintre aceste modele este fara indoiala Ion I.C. Bratianu.
Cum spunea Take Ionescu, Ion I.C. Bratianu “a avut in viata toate noroacele” sau, cum vorbeau grecii despre fiii conducatorilor, a fost un “porfirogenet”, nascut in purpura. Dincolo de asta, putem adauga faptul ca in primul rand destinul a vrut ca Ion I.C. Bratianu sa devina om politic, deoarece tatal sau a dorit ca nici unul dintre cei trei fii ai sai sa nu faca politica. Dar cum putea fi ferit de “microbul politicii” un tanar care a crescut intr-o casa unde politica se manca pe paine si unde se perindau toti oamenii politici ai vremii? Politica a fost mai puternica decat studiul ingineriei la Paris, poate si pentru ca ingineria nu-i potolea setea de putere, cum va nota Nicolae Iorga – “Indata ce a fost ales, tanar inca, sef al Partidului Liberal, a aparut altfel de cum il cunosteam pana atunci”.
Ion I.C. Bratianu a beneficiat de alt atu care a lipsit altor oameni politici ai vremii. Daca Take Ionescu sau Maniu “se iroseau” in avocatura, iar Nicolae Iorga sau Titu Maiorescu isi cheltuiau timpul si fortele la catedra, Ion I.C. Bratianu n-a fost nevoit sa munceasca pentru a-si castiga existenta.
Dar toate “noroacele” cu care s-a nascut nu ar fi putut face din Ion I.C. Bratianu ceea ce a fost si ceea ce a ramas in istoria Romaniei daca i-ar fi lipsit o calitate capitala fara de care un om politic nu poate deveni om de stat – simtul politic. Cu simt politic te nasti sau nu te nasti. Putini oameni dobandesc acest instinct la nastere, aceasta insusire deosebita care te face ca din multe solutii ale unei probleme s-o alegi pe cea care corespunde realitatilor, pe cea care se dovedeste mai tarziu a fi cea potrivita. Simtul politic este dat de puterea de sinteza a diverselor ipoteze, de claritatea mintii, de intuitie, si mai putin de rationament pur sau de cultura. Si Ion I.C. Bratianu avea aceasta intuitie clara a realitatilor si spiritul practic, indispensabile in politica. Iar simtul politic al lui Ion I.C. Bratianu se manifesta prin cateva principii foarte clare – necesitatea existentei mai multor partide politice care sa alterneze la putere, o burghezie puternica, ambele “supervizate” de o monarhie necesara si respectata.
Cum nimeni nu este perfect (ci, cel mult, perfectibil), Ion I.C. Bratianu avea si lipsuri (pe care si le recunostea). Oratoria era unul din aceste lipsuri ale sale. Nu vorbea des in Parlament, dar cand vorbea se stia ca are ceva de spus, intr-o faza curgatoare si lina, cu o prestanta solemna.
Il putem lua pe Ion I.C. Bratianu ca model pentru un politician de secol XXI? Fara indoiala, da, pentru ca principiile sale directoare nu sunt valabile numai in cazul liberalilor, deoarece un adevarat om politic, inainte sa se inscrie intr-un partid, trebuie sa invete politica, daca nu se naste cu simtul politic.
