Romii constituie minoritatea etnica cea mai importanta numeric din Europa, 7-8 milioane raspanditi inegal in 38 de tari europene. Odata cu deschiderea frontierelor, presa occidentala a informat alarmata despre invazia hoardelor de tigani romani, subliniind ca prin intrarea in UE a Romaniei si Bulgariei vor capata acces liber circa 2-3 milioane de romi apartinand celor doua tari, inrautatind o componenta etnica deja incontrolabila.
Problema romilor, o minoritate care nu revendica nici stat, nici teritoriu, a fost considerata la Copenhaga in 1993 un criteriu de adeziune la UE pentru statele candidate din Europa Centrala si de Est. Evident, nu au fost oferite solutii de ordin institutional, iar raspandirea comunitarilor romi in mod difuz in toate tarile, inclusiv in Romania, unde traiesc probabil peste doua milioane de tigani, nu permite nici macar sa se acorde acestora o asa-zisa “autonomie culturala extrateritoriala”, notiune inventata de marxistii austrieci Karl Renner si Otto Bauer si care si-a dovedit deja inaplicabilitatea.
Romii au fost adesea prezentati, in mass-media si in discursurile publice, ca o “problema” a Europei, ca un grup etnic marginal, iar situatia lor a proiectat continentul nostru intr-o lumina negativa in ceea ce priveste discriminarea, respingerea, rasismul si incapacitatea de a accepta realitatea si a gira diversitatea. In fapt, prin explozia lor demografica si deschiderea frontierelor, situatia romilor s-a agravat, iar perceptia lor publica este adesea ingrosata tendentios. Aceasta evolutie, potrivit unor studii sociologice, ar comporta un triplu risc: o intensificare a violentelor si exacerbarea conflictelor cu caracter etnic, antrenand spirala cunoscuta: violenta determina violenta, ceea ce o inspira si o legitimeaza; banalizarea acestor incidente prin repetitia lor, fragilizand democratia; autodevalorizarea publica a victimelor, stigmatizate prin mass-media.
In fapt, se apreciaza ca, daca integrarea europeana a romilor constituie o “problema”, acest fapt se datoreaza si unei abordari unilaterale, intr-o viziune etnocentrica. Astazi, “problema integrarii romilor” este sinonima cu un criteriu de adeziune la Uniunea Europeana pentru Romania si Bulgaria, precum si pentru alti candidati balcanici virtuali. O data in plus, romii sunt deci stigmatizati si considerati responsabili intr-o situatie in care ei sunt victime. O alta consecinta directa a acestei abordari este focalizarea atentiei publice asupra noilor veniti in UE, in timp ce este uitata situatia tiganilor din vestul continentului, Spania, cu cei 700.000 de romi, Franta cu aproape 300.000 etc. De altfel, asa cum s-a mentionat la Observatorul european al fenomenelor rasiste si xenofobe de la Viena, discriminarea romilor este un fenomen comun Estului si Vestului.
Emanciparea politica a romilor
Organizarea romilor in asociatii sau chiar in partide politice este un fenomen recent care reprezinta o schimbare fundamentala, o adevarata mutatie, daca ne raportam la traditia lor multiseculara. Avand insa in vedere universul cultural si diversitatea acestei comunitati, solutiile avansate in unele tari de a-i organiza intr-un partid unic s-au dovedit nepotrivite, fiind nedemocratic sa ceri tiganilor organizarea pe care nici un stat modern nu o accepta pentru o minoritate etnica.
Primul Congres international al romilor a avut loc la Londra in 1971, cand s-a creat Uniunea Romani Internationala; au urmat apoi alte congrese la Geneva, Gottingen, Varsovia, Praga si Lanciano. Miscarea a luat amploare, creandu-se mii de organizatii politice, culturale, de tineri, de femei etc. Ca si in Romania, dosarele despre romi in ministere sunt urmarite de responsabili tigani, s-au infiintat parteneriate cu puterile publice, iar Uniunea Romani Internationala are un statut consultativ pe langa ECOSOC – Consiliul Economic si Social. Astazi, sunt numeroase statele europene care au recunoscut comunitatile de romi ca minoritati nationale cu efecte sensibile in materie de reprezentativitate electorala, formarea de grupuri de presiune si implicarea ONG-urilor de romi. Printre marile proiecte privind problematica romilor in UE, pot fi amintite Pactul de stabilitate, criteriile de la Copenhaga, programul PHARE, proiectul “Deceniul pentru integrarea romilor 2005-2015”, in colaborare cu guvernele Romaniei, Bulgariei, Ungariei, Croatiei, Macedoniei, Republicii Cehia, Serbiei-Muntenegru si Slovaciei.
Romii in Romania
Problematica romilor in Romania are multe aspecte speciale, chiar pornind de la faptul ca tiganii romani constituie o comunitate foarte importanta, peste doua milioane potrivit unor evaluari credibile, adica un sfert din totalul romilor europeni. Dincolo de confuzia generata de asemanarea etnonimelor romi-romani care creeaza efecte nedorite, exodul de tigani romani in Occident dupa 1989, adevarata maree de cersetori, muzicanti ambulanti si infractori, a generat distorsionari de imagine pentru Romania.
Se cuvine insa subliniate eforturile publice de integrare a comunitatilor de romi prin programe guvernamentale si europene, crearea de organisme si structuri reprezentative la nivel central, Parlament, guvern, primarii, programe de scolarizare cu discriminare pozitiva, inclusiv in universitati, posturi oferite romilor recent in Politia de proximitate, sprijinirea sistemului educational in limba romani etc. Din pacate, numeroase fonduri sunt deturnate spre clanurile tiganesti care s-au imbogatit prin ilegalitati evidente, in timp ce masa romilor traieste in conditii mizere, cu sanse aproape inexistente de a prospera.
Comunitatea roma din Europa reprezinta un barometru sensibil pentru viitorul integrarii europene.
