Data de 19 iulie 1965 a marcat deschiderea lucrărilor Congresului al IX-lea al Partidului Muncitoresc Român, cel la care PMR a fost redenumit PCR. La rândul lui, Nicolae Ceaușescu, prim-secretarul PMR, a obținut, la acest congres, funcția de secretar general al PCR.
Până la acel moment, PMR era condus de un prim-secretar, ajutat de alți opt membri ai Biroului Politic – o structură care mima democrația. Această formulă de conducere era moștenită din timpul prim-secretarului Gheorghe Gheorgiu-Dej, care murise în martie 1965 și fusese înlocuit de Nicolae Ceaușescu. Pe neașteptate însă, la congresul din iulie 1965, Biroul Politic al partidului este înlocuit cu un Comitet Executiv – o structură mai numeroasă, deci cu putere mai mică pentru fiecare dintre membrii ei. În schimb ieșea în evidență noua funcție de secretar general al PCR.
Pentru a-și asigura susținerea marilor puteri comuniste ale epocii, Ceaușescu i-a invitat la acest congres pe Leonid Brejnev, prim-secretarul Partidului Comunist din URSS, și Deng Xiaoping, secretarul general al Partidului Comunist Chinez.
Congresul al IX-lea s-a încheiat la data de 24 iulie 1965, lăsând impresia că Nicolae Ceaușescu va fi un lider reformator. În anul 1968, când a condamnat invazia sovietică în Cehoslovacia, Ceaușescu a câștigat și un uriaș capital de simpatie în Occident. Ulterior însă, regimul lui a alunecat spre absolutism, iar perioada a rămas în istoria României sub denumirea propagandistică “Epoca Ceaușescu”.
Merită remarcat că unii dintre colaboratorii pe care Ceaușescu i-a ridicat în funcții în 1965, cum ar fi Manea Mănescu și Ilie Verdeț, i-au rămas alături până în decembrie 1989.
