“Am inventariat nu o dată abuzurile care s-au produs în România ultimilor 15 ani, de când statul paralel a devenit mai puternic decât statul oficial; şi ele nu au fost deloc puţine. Am avut spectacolele cătuşelor, oameni legaţi şi târâţi pe treptele parchetelor cu program fix, corelat cu prime-time-ul televiziunilor, în timp ce prietenii puterii erau strecuraţi discret pe uşa din dos şi aflam de audierea lor cine ştie când. Am avut dosare deschise şi ţinute aşa un deceniu şi mai bine, timp în care, evident, anchetatul era în ochii publicului un “penal” ordinar, lipsit complet de posibilitatea de a se apăra. Am avut arestări ultra-mediatizate cu scurgeri de informaţii către presă despre fapte terifiante, pentru ca mai apoi instanţele să retrimită rechizitoriile procurorilor, pentru refacere, adică umilinţă supremă pentru un anchetator. Am avut condamnări jenante, pe bază de note secretizate ale serviciilor, ori de mărturii smulse prin şantaj sau chiar falsificate de-a dreptul. Am avut motivări ale instanţelor care întârziau şi mai bine de un an, lipsind condamnaţii de posibilitatea apelării la CEDO. Credeam că le-am inventariat, în timp, pe toate. M-am înşelat: a apărut pe piaţă una nouă”, a scris Tăriceanu, luni, pe pagina sa de Facebook.
El susţine că “dosarul deschis cu mare tam-tam, mediatizat, rostogolit, generator de oprobriu public şi acuzaţii (…) a fost închis pe şest, fără să se comunice asta nimănui”, fiind o “clasare ultrasecretă”.
“Se poate imagina ceva mai tare de atât? Mulţumesc pe această cale presei, fără ale cărei demersuri către DNA nu aş fi aflat prea curând că dosarul în care mi se impută o şpagă de un milion de euro de la Sorin Vîntu pentru a-l numi, în calitate de premier, pe ziaristul Liviu Mihaiu guvernator al Deltei s-a clasat încă din vara trecută. În cea mai deplină muţenie, “noaptea, ca hoţii”, şi asta după ani buni în care şi eu, şi gazetarul am fost tăvăliţi prin noroi de către maşina de zgomote a doamnei Kovesi, inclusiv după clasare. Apropo, o fi vreo întâmplare că acest dosar a fost închis nu mult după revocarea doamnei Kovesi, după ce au dispărut, probabil, presiunile de sus asupra procurorilor care instrumentau “cazul”? Doar întreb…”, a adăugat Tăriceanu.
Preşedintele ALDE menţionează că ‘dosarul a fost închis pentru că fapta nu există’ şi ‘nu este prevăzută de legea penală, ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege'”.
“Mai e ceva de comentat? E clar că nu Liviu Mihaiu a fost ţinta, ci doar o victimă colaterală. Ţinta am fost eu, în calitatea mea de om politic, de preşedinte de partid aflat la guvernare, de potenţial candidat la prezidenţiale. Îi cer scuze lui Liviu Mihaiu pentru suferinţele sale, pentru faptul că a fost pus sub ascultare permanentă, pentru că aproape a fost eliminat din viaţa publică din cauza acestui dosar. Şi sper ca, într-o zi, cineva să dea socoteală pentru asta. Mă întreb, nu ar fi normal ca cei care au făcut tam-tam la deschiderea dosarului să facă cel puţin acelaşi tam-tam şi la închiderea lui?”, îşi încheie Tăriceanu postarea.
