Opera lui Romulus Ladea se află în imediata apropiere a Universităţii Babeş-Bolyai
Aflat în apropierea intrării principale a Universităţii Babeş-Bolyai, Grupul statuar Şcoala Ardeleană, operă a sculptorului Romulus Ladea, a luat locul Lupei Capitolina, care a stat pe amplasamentul respectiv între anii 1967- 1973. Monumentul le reprezintă pe cele trei personalităţi marcante ale mişcării iluministe cunoscută sub numele de „Şcoala Ardeleană”. Reprezentativi pentru această mişcare culturală sunt şi imortalizaţi în bronz: Samuil Micu (1745-1806), Gheorghe Şincai (1754-1816) şi Petru Maior (1761-1821).
Cum arată monumentul
Statuile de bronz, având o înălţime de trei metri, sunt aşezate pe un soclu placat cu travertin, incluzând şi spaţiu pentru flori. În faţa monumentului, pe o placă de marmură, sunt încrustate numele celor trei personalităţi, precum şi anii în care au trăit.
Monumentul a fost dezvelit la data de 30 iunie 1973. El este un omagiu adus „Şcolii Ardelene” – mişcare culturală românească de la sfârşitul secolului XVIII şi începutul secolului XIX, generată de Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, cu sediul central în Blaj – care a contribuit la emanciparea spirituală şi politică atât a românilor transilvăneni, cât şi la a celor de peste Carpaţi. Prin operele lor -dintre care merită a fi amintite „Istoria şi lucrurile şi întâmplările românilor” a lui Samuil Micu, „Hronica românilor şi a mai multor neamuri” aparţinând lui Gheorghe Şincai, precum şi „Istoria pentru începutul românilor în Dachia” scrisă de Petru Maior – reprezentanţii Şcolii Ardelene au intenţionat să trezească conştiinţa naţională a românilor. Cei mai mulţi dintre reprezentanţii Şcolii Ardelene au beneficiat la burse în străinătate şi au studiat în cele mai renumite universităţi catolice, astfel că, la întoarcerea în ţară, mulţi dintre ei au activat în clerul Greco-catolic.
Părinţii scrisului românesc
Una dintre cele mai importante realizări ale Şcolii Ardelene o reprezintă introducerea grafiei latine în limba română. Până atunci, deşi este vorba de o limbă latină, limba română era scrisă cu caractere chirilice. Mai întâi, grafia latină a fost utilizată de Biserica Română Unită cu Roma, iar intelectualii ortodocşi au adoptat această grafie în secolul al XIX-lea.
