Monumentul din Cluj are şi semnificaţia victoriei Creştinismului asupra ateismului comunist.
Crucea de pe Cetăţuie din Cluj are la bază o legendă veche de câteva secole. Povestea spune că în veacul al XVII-lea pe deal era aşezată o cruce care domina oraşul, dar care s-a degradat cu timpul. Crucea ar fi fost ridicată cu acordul austricilor, în semn pioşenie, de către locuitorii catolici ai oraşului Cluj. Mai târziu, prin anii ’30 ai veacului trecut, un clujean greco-catolic a mers în pelerinaj la Ierusalim, iar la întoarcere a făcu o altă cruce în locul celei vechi, care avea inscripţii în patru limbi – română, maghiară, germană şi ebraică.
Paisprezece ani mai târziu, într-o noapte, crucea s-a prăbuşit iar părerea unanimă şoptită pe la colţuri, era că „prăbuşirea” ei „este opera comuniştilor”. Autorităţile nu erau încântate de acest zvon, mai ales că în acea perioadă greco-catolicismul fusese oprimat. Din acest motiv s-a decis refacerea crucii prăbuşite. Prin anii ’60, odată cu construcţia hotelului Belvedere, crucea a dispărut cu totul. De altfel, pe placa amplasată pe cruce o inscripţie atestă faptul că „Prin grija episcopului greco-catolic Iuliu Hosu şi a ministrului Valer Pop, pe acest loc a fost ridicată între anii 1936-1937 o cruce din lemn de stejar. Această mândrie turistică a Clujului a fost dinamitată în 1948, din dispoziţia comuniştilor care îşi începeau dominaţia asupra ţării. Actuala sfântă cruce, înălţată din iniţiativa domnului doctor Francisc Ţăranu, este o vindecare a rănilor suferite de oraşul nostrum, în urmă cu o jumătate de secol.”
Demersul compozitorului Cornel Ţăranu
„După Revoluţie, dirijorul şi compozitorul Cornel Ţăranu a început un demers de refacere a crucii. A avut loc un concurs la care am participat cu două lucrări şi am câştigat locurile I şi II. În comisie se aflau atât arhiepiscopul ortodox Bartolomeu Anania, cât şi cel greco-catolic, George Guţiu. Îmi puneam problema că, în fond, ar trebui să fie o cruce, în oraşul ăsta atât de frământat şi plin de animozităţi, care să împace pe toată lumea. Acuma, ungurii o detestă pentru că s-a făcut în timpul primarului Gheorghe Funar, iar Anania era supărat pe Guţiu că participă şi el la luarea deciziei, şi invers. Iar acum e o cruce a nimănui”, a povestit arhitectul Virgil Salvanu.
El a mai spus că partea de jos a monumentului simbolizează pământul şi a întruchipat baza acestuia ca o casă tipic ardelenească, din care se înalţă crucea din inox, în care se oglindeşte cerul. Ea este realizată din două lamele, iar în aripile laterale sunt decupate, de fiecare parte, câte două cruci mai mici.
„Casa” crucii
Acoperişul casei, realizat din foi de cupru, constrastează cu argintiul crucii, ducându-te cu gândul la cele două elemente – pământ şi cer – sau la materialitate şi spiritualitate. Monumentul este o sinteză a elementelor moderne şi a celor tradiţionale ardeleneşti.
