Preşedintele islamist Mohamed Morsi, înlăturat de la putere de militari, a fost transferat joi la Ministerul Apărării, unde este deţinut singur şi „în mod preventiv”, iar echipa sa era deţinută într-o clădire militară. Mai multe mandate de arestare – circa 300 – au fost emise contra responsabililor Frăţiei Musulmane în timp ce opoziţia, prin intermediul Frontului de Salvare Naţională, FSN, s-a pronunţat contra excluderii partidelor politice revendicate din islam. Frăţia Musulmană reprezintă un sfert din populaţia egipteană, iar excluderea lor nu poate decât să agraveze criza. Şeful armatei, generalul al-Sissi, noul om-forte al Egiptului, a promis că armata „va rămâne departe de politică” şi a detaliat, alături de şefii religioşi ai ţării şi de reprezentantul opoziţiei, Mohamed ElBaradei, o „foaie de drum” care, potrivit acestuia din urmă, „răspunde revendicărilor poporului”. Încă de miercuri seară, armata egipteană a anunţat că a transferat puterea politică preşedintelui Consiliului Constituţional, Adly Mansour, până la scrutinul prezidenţial şi joi dimineaţă acesta a depus jurământul ca preşedinte interimar al ţării. Totul deschide calea unei tranziţii delicate.
„Revoluţie, nu lovitură de stat”
Reticenţele guvernelor străine, în special occidentale, de a califica evenimentele din Egipt drept o lovitură de stat reflectă ambiguitatea situaţiei. Frăţia Musulmană, care a recuperat revoluţia după căderea lui Hosni Mubarak şi singura forţă politică organizată, a câştigat primele alegeri democratice în urmă cu un an, dar a dovedit incapacitatea de a guverna. Confreria islamistă a condus Egiptul monopolizând puterea, atacând adversarii politici şi a strâns legăturile cu islamiştii radicali. Morsi şi echipa sa nu au abordat nici una dintre măsurile prioritare şi esenţiale progresului economic şi social al ţării. Cu o economie în cădere liberă şi marcată de insecuritate, în special de violenţe faţă de femei, viaţa egiptenilor s-a degradat, aducându-i la disperare. Domnia Frăţiei musulmane în Egipt dovedeşte că democraţia nu se limitează la alegeri – ea constă, de asemenea, şi din a guverna adunând mulţimile, nu excluzându-le. Ca urmare, armata, cu o lungă tradiţie de intervenţie în viaţa publică în Egipt, se află din nou la putere. Aclamaţiile din Piaţa Tahrir nu vor putea masca pericolele actualei situaţii. Desigur, nu este vorba de un grup izolat de generali care l-au înlăturat pe Morsi. Încurajată de mobilizarea fără precedent a populaţiei, armata a acţionat cu sprijinul principalelor forţe religioase ale ţării, al unei bune părţi a opoziţiei, inclusiv salafistă, şi a instituţiilor judiciare. Precedenta experienţă a puterii generalilor egipteni, după căderea lui Mubarak până la învestitura lui Morsi, a fost dezastruoasă şi revenirea puterii militare la Cairo trebuie să fie cât mai scurtă. Pentru democraţi, o lovitură de stat este întotdeauna o ştire negativă, dar se poate transforma într-un eveniment pozitiv dacă va permite emergenţa forţelor politice civile autentic democratice în Egipt, capabile să guverneze. Joi, pe prima pagină, media egipteană titra în engleză: „Revoluţie, nu lovitură de stat, Obama”.
A doua zi după înlăturarea lui Mohamed Morsi, comunitatea internaţională nu şi-a ascuns îngrijorarea, dar a evitat evocarea unei „lovituri de stat”. Ministrul german de Externe, Guido Westerwelle, a văzut „un eşec major” pentru democraţia din Egipt. Preşedintele american, Barack Obama s-a declarat „îngrijorat” şi a cerut revizuirea importantului ajutor militar acordat Egiptului, iar UE a cerut un nou scrutin prezidenţial cât mai repede. Secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, a considerat „preocupantă” intervenţia armatei, iar Parisul a „luat act” de ţinerea viitoarelor alegeri şi a făcut apel la „pace civilă”. Londra a făcut apel la calm şi s-a declarat contra intervenţiei armatei pentru schimbarea regimului. Regele Arabiei Saudite a fost primul lider străin care l-a felicitat pe Adly Mansour, „preşedintele republicii arabe soră Egipt”.
În faţa confuziei, Washington Post a insistat pe necesitatea de a nu cădea într-o lectură maniheistă a evenimentelor. „Morsi a fost ales democratic şi prin propriile sale acţiuni a subminat o mare parte a mandatului său. Da, SUA continuă să-l descrie ca pe liderul ales democratic, dar el a afectat uneori instituţiile democratice.”
Debutul declinului Confreriei
Pierderea puterii de către Frăţia Musulmană la doar un an de la preluarea ei reprezintă o lovitură dură adusă influenţei ei în regiune şi unii analişti estimează că ar putea marca debutul declinului islamiştilor şi ar putea determina unii islamişti să renunţe la violenţe. Frăţia a pierdut rapid susţinerea populaţiei egiptene şi în perioada preşedinţiei lui Morsi criminalitatea a crescut, economia a stagnat şi politica internă s-a polarizat în mod periculos. Accentuarea nemulţumirii populare faţă de Frăţie şi lacunele guvernării mişcării islamiste sunt recunoscute de mulţi dintre liderii ei. „Este pentru prima oară în istoria Frăţiei când poporul şi nu regimul acţionează contra mişcării”, declară Ibrahim al-Hudaibi, un fost membru eminent al grupării. Înlăturarea Fraţilor Musulmani în Egipt este un exemplu dramatic al unei tendinţe observată şi în alte zone ale regiunii. Ascensiunii rapide a mişcărilor islamiste în ţările arabe în urma revoltelor „Primăverii arabe” din 2011 a cedat locul unei reacţii contra acestor mişcări.
„Cred că este una dintre crizele cele mai periculoase cu care se confruntă Frăţia Musulmană de după 1954, când s-a înfruntat cu regimul lui Nasser”, arată Khalil al-Anani, specialist în mişcări islamiste la Universitatea din Durham, în Marea Britanie. Mişcarea este de acum pe un teren periculos, în pericol de a fi retrasă de pe scena politică şi se bate pentru a supravieţui, mai arată al-Anani, subliniind că „aici este un model şi ce s-a petrecut în Egipt va accentua un sentiment crescând printre islamişti în regiune, anume că nu vor fi autorizaţi să rămână la putere”.
„Îngrijorarea” americană
Pentru preşedintele Barack Obama, situaţia din Egipt nu este aşa simplă. Declarându-se „profund neliniştit” a cerut alegerea rapidă a unui nou guvern civil. În acelaşi timp, a anunţat că va cere agenţiilor şi ministerelor în cauză să studieze „implicaţiile” legale ale noii situaţii privind ajutorul pe care Washingtonul îl plăteşte anual Egiptului, şi care, în virtutea legii americane, nu poate fi îndreptat spre o ţară unde a avut loc o lovitură de stat. Este un răspuns foarte aşteptat, de care depinde un miliard şi jumătate de dolari pe care SUA îl plăteşte anual Egiptului, în principal sub forma ajutorului militar şi a poziţiei Washingtonului în ce priveşte promovarea democraţiei în ţările arabe. Reuters aminteşte că în acelaşi gen de situaţie, când în iunie 2009 preşedintele Hondurasului a fost alungat de la putere, ajutorul militar nu a fost suspendat timp de două luni doar pentru că secretarul de stat, Hillary Clinton nu a vorbit niciodată despre „lovitură de stat”.
