A început marea vânătoare globală de secrete americane

Omul care a dezvăluit lumii scandalul programului de suprave­ghere Prism al Agenţiei Naţionale de Securitate a SUA (NSA) şi alimentează presa de trei săptămâni cu dezvăluiri incendiare a părăsit ieri dimineaţă Hong Kong cu destinaţia Moscova.

Vinerea trecută, autorităţile americane au înaintat guvernului din Hong Kong o cerere oficială de extrădare a lui Snowden, pe care un tribunal din Virginia l-a pus sub acuzare pentru furt de proprietate guvernamentală, comunicare neautorizată de informaţii privind apărarea şi comunicarea de informaţii clasificate unor persoane neautorizate, ultimele două capete de acuzare aflate sub incidenţa legii americane privind spionajul. Ceea ce înseamnă că, de vineri, Snowden nu mai este din punctul de vedere al guvernului american un whistleblower, un idealist în apărarea libertăţii internetului sau un patriot american, ci un spion. Din acel moment, s-a declanşat o cursă globală pentru a-l pune la adăpost pe Snowden de americani şi pentru a pune mâna pe toate informaţiile pe care a reuşit să le fure de la NSA. Potrivit New York Times, Snowden are cu el în perma­nenţă patru laptopuri pline cu date, NSA, care reprezintă în acest moment cea mai importantă avere, dar şi cea mai importantă armă a sa.

Autorităţile din Hong Kong nu îl mai puteau ţine o dată formulată cererea de extrădare. Hong Kong-ul are un statut de oarecare autonomie faţă de China în ceea ce priveşte legislaţia internă, dar deciziile de politică externă se iau la Beijing. Dacă l-ar fi extrădat, ar fi fost ca şi cum China însăşi l-ar fi predat pe Snowden americanilor şi există suspiciuni că fostul angajat al companiei Booz Allen Hamilton şi-a cumpărat loialitatea chinezilor cu informaţii preţioase. Snowden a lucrat la un centru NSA din Hawaii, care monitoriza în primul rând comunicaţiile din Asia, a ales să facă publice dezvăluirile despre programul Prism în timpul întâlnirii dintre Obama şi Xi Jinping, atunci când a fugit a ales China, iar cu câteva zile în urmă a susţinut că NSA a spionat sms-urile ce­tăţenilor chinezi, computerele univer­sităţii Tsinghua şi sistemele companiei de teleco­municaţii Pacnet, care are sedii în Hong Kong şi Singapore. Mai lipsea să-l primească la Beijing cu onoruri militare ca să primească eticheta de spion chinez, ceea ce se pare că Snowden nu este, totuşi.

În aceste condiţii, guvernul din Hong Kong s-a făcut că nu înţelege cererea de extrădare şi a cerut sâmbătă „informaţii suplimentare“ de la americani. Până să le primească însă l-a făcut pachet pe Snowden şi l-a trimis la Moscova cu un zbor Aeroflot.

Ce vor face ruşii cu Edward Snowden?

Imediat după ce Hong Kong-ul a anunţat că Snowden a plecat „de bunăvoie“ la Moscova, agenţia rusă Interfax a publicat infor­maţii despre numărul zborului Aeroflot, despre faptul că a luat un bilet dus, despre faptul că este însoţit de o persoană al cărei nume este „Harrison“ şi că, „probabil“ americanul va rămâne în zona de tranzit a aeroportului, adică nu pe teritoriul Rusiei, până când se va îmbarca într-un avion cu altă destinaţie.

Aeroflot nu dă, de obicei, informaţii despre pasageri, rute sau tipul biletului. De fapt, potrivit lui Dmitri V. Trenin, directorul Carnegie Moscow Center, nu dă nici măcar bilet fără aprobare.

„Din momentul în care Aeroflot a primit informaţia că o anume persoană cu numele Snowden este pe cale să cumpere un bilet, această informaţie a fost transmisă «autorităţilor competente» pentru că a-i elibera sau nu un bilet reprezintă o declaraţie politică“. Iar „autorităţile competente“ din Rusia vor fi interesate cu siguranţă de informaţiile pe care le duce cu sine Snowden, pentru că, în urmă cu o săptămână acesta a dezvăluit în The Guardian că, în 2009, serviciile americane şi britanice au reuşit să spargă codurile ruseşti şi să spioneze convorbirile telefonice ale preşedintelui de atunci, Dmitri Medvedev, în timpul summit-ului G20 din Marea Britanie.

Potrivit lui Trenin, Rusia este singura ţară care îşi poate permite să îi ofere refugiu lui Snowden şi să rişte o confruntare cu Washingtonul pe care China nu şi-o poate permite acum. Ruşii ar putea fi tentaţi să îi acorde azil doar ca să-i irite pe americani, dar, pe de altă parte, au reuşit să o facă deja numai prin faptul că îi asigură tranzitul în siguranţă spre o altă ţară. Dmitri S. Peskov, purtător de cuvânt al Kremlinului, a declarat că dacă Snowden va face cerere de azil, aceasta „va fi luată în considerare“. O altă opţiune era unul din regimurile socialist-populiste din America de Sud.

Piste false

Ca în orice poveste de spionaj, imediat după ce avionul Aeroflot şi-a luat zborul au apărut public speculaţii despre destinaţia finală a lui Snowden. Potrivit unui comunicat WikiLeaks, care a confirmat că îi oferă „asistenţă legală“ lui Snowden, acesta va primi azil „într-o ţară democratică“, dar singura ţară democratică amintită a fost Islanda. Un om de afaceri islandez, care are legături cu Julian Assange şi cu WikiLeaks, a anunţat încă de vineri că are un avion privat pregătit să-l ducă pe american în Islanda, dar guvernul de la Reykjavik a negat că ar fi primit vreo cerere de azil din partea lui Snowden şi nici nu a părut să îl încurajeze pe acesta să facă una. Celelalte destinaţii evocate au fost Cuba, Venezuela sau Ecuador, ţară în a cărei ambasadă la Londra s-a refugiat Assange.

În orice caz, asistăm la un joc complicat între spioni care se desfăşoară la nivel global şi a cărui miză sunt informaţiile extrase de Snowden de la NSA. Un singur lucru este însă clar despre acesta din urmă. Într-o sesiune de întrebări şi răspunsuri cu cititorii The Guardian, Edward Snowden a afirmat că a făcut ceea ce a făcut pentru a „proteja libertatea Internetului şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor lumii“. Cum apără însă libertatea Internetului şi drepturile fundamentale între Beijing, Moscova, Havana, Caracas şi Quito, unde aseară se spunea că Snowden ar fi cerut azil, rămâne inexplicabil.