La doar o zi inainte de alegerile parlamentare anticipate, electoratul german se prezinta indecis intr-o proportie neasteptat de mare, aproximativ 30% din cetatenii cu drept de vot declarand ca inca nu stiu in favoarea cui vor opta.
Potrivit ultimelor sondaje de opinie difuzate inainte de scrutin, cele doua mari tabere politice inscrise in cursa pentru putere – social-democratii (SPD) impreuna cu ecologistii versus crestin-democrati (CDU), crestin-socialii (CSU) si liberali (FDP) – se afla in fata frustrantei situatii de pat. Astfel, conservatorii laolalta cu liberalii erau cotati cu 48% din voturi, pe cand actuala coalitie de guvernare, social-democrat-ecologista, ar obtine un procentaj identic, DACA s-ar ralia cu nou-venitii Partidului Stangii. Mai exact, Uniunea crestin-democrata se situa, ieri, undeva intre 41-43 de procente, liberalii erau cotati cu 7-8%, social-democratii ar fi votati in proportie de 32Ð34%, iar Verzii nu ar primi mai mult de 6-7%. Din acest motiv, Partidul Stangii ar putea juca un rol decisiv, fiind cotat cu 7-8% din optiunile electoratului, au indicat expertii in demoscopie de la institutele Allensbach, Emnid, Forsa si Infratest Dimap. Totusi, specialistii atrag atentia ca “diferenta dintre rezultatele brute, publicate in prognoze, si realitatea neta din ziua scrutinului poate fi de 10, chiar si de 11%”.
Mare coalitie?
La doar o zi inainte de “vox populi”, destui analisti opineaza ca Germania se indreapta spre o mare coalitie. Lucru bun, spun unii, argumentand ca fiecare tabara poate contribui cu ce are mai bun in materie de idei, strategii si oameni; lucru rau, spun altii, amintind ca diferentele dintre programele si viziunile celor doua mari formatiuni, social-democratii, respectiv Uniunea crestina, sunt fundamental diferite, astfel incat ar fi necesare compromisuri de prost augur si pe banda rulanta. In plus, Germania dispune de o experienta destul de redusa si nu neaparat fericita din punct de vedere al unui guvern federal de mare coalitie, din 1945 si pana in prezent neexistand decat o singura coalitie de acest gen, in perioada 1966-1969, sub cancelarul Kurt Kiesinger.
In prezent, toate taberele se pronunta vehement impotriva posibilitatii de a guverna alaturi de “inamicul” politic, crestin-democratii, crestin-socialii si liberalii excluzand raspicat si in repetate randuri compromisul si declarandu-se hotarati in a ramane mai degraba pe bancile opozitiei decat sa pactizeze cu social-democratii lui Schroder. Acesta, secondat de partenerii sai “verzi”, exclude la randul sau orice colaborare cu Stanga lui Lafontaine si Gysi…, dar fara mandatele acestora se duc de rapa si ultimele sanse ale actualilor guvernanti. In fine, teoretic mai exista si posibilitatea ca tabara conservatoare/liberala sa-i coopteze in “barca guvernarii” pe ecologisti, dar tinand cont de gradul de antipatie dintre seful Partidului Liberal, Guido Westerwelle, si eminenta cenusie a ecologistilor, Joschka Fischer, aceasta varianta nu este luata in serios de nimeni. Mai viabila pare eventuala “tradare” a liberalilor, care – ademeniti de parfumul puterii – l-ar putea debarca pe Westerwelle din fruntea partidului pentru a se alatura, in final, tandemului Schroder-Fischer.
Cancelariile au preferatii lor
Desigur ca nici unul din sefii marilor cancelarii nu s-a pronuntat raspicat in favoarea crestin-democratei Angela Merkel sau a social-democratului Gerhard Schroder, dar se cam stie unde anume este preferat fiecare dintre ei. Postul public de televiziune ARD si-a pus reteaua de corespondenti la treaba, iar ieri seara spectatorii germani au putut afla ca la Casa Alba favorita este, cum altfel?, Angela Merkel. Din discutiile purtate cu responsabili de la Washington de corespondentul ARD reiesea chiar ca autoritatile americane sunt hotarate in a o feri pe Angela Merkel de situatii ingrate de genul Irak. La Paris, Jacques Chirac nu a facut nici un secret din simpatia sa pentru actualul cancelar, pe cand “pretinul” Putin se dovedeste mai pragmatic si mai prudent: Kremlinul doreste sa colaboreze cat se poate de bine cu oricare dintre cei doi candidati, vrand sa mentina neaparat excelentele relatii, respectiv schimburi economice dintre cele doua tari.
Valva cea mai mare a facut-o insa comisarul european pentru concurenta, olandeza Neelie Kroes, care a declarat cu franchete ca “o doamna cancelar Merkel ar reprezenta un cadou binevenit in intreaga Europa”. Fireste ca social-democratii si ecologistii germani au strigat ca din gura de sarpe despre “amestecul scandalos si nemaiintalnit intr-o campanie electorala”, dar doamna Kroes si-a mentinut in mod curajos pozitia, spunand ca nu a facut aceasta declaratie in calitate de comisar european, ci de “politician si femeie”.
Un al treilea scrutin?
Ultima “bomba preelectorala” a fost lansata joi de cotidianul “Leipziger Volkszeitung”, care informa cu “referire la surse conservatoare” ca Uniunea ar putea adopta “reteta” lui Schroder, anume sa opteze pentru anticipate. Ziarul local sustine ca in aceste zile liderii Uniunii poarta discutii detaliate cu experti in drept constitutional, care ar fi sfatuit-o pe doamna Merkel sa accepte functia de cancelar pentru ca apoi sa tinteasca organizarea unor noi anticipate, dat fiind ca in cazul unui al treilea scrutin va fi suficienta o majoritate relativa. Tabara conservatoare a respins, fireste, stirea in cauza.
Dupa exit-pollurile de duminica seara, luni vor fi anuntate rezultatele partiale, cele finale urmand a fi cunoscute abia dupa 2 noiembrie, deoarece o circumscriptie din Dresda, al carei electorat este in numar de 219.000, va porni la urne cu doua saptamani intarziere, ca urmare a decesului unei candidate directe a partidului NPD (extrema dreapta). Astfel, cei numiti “frustratii din est”, de catre liderul bavarez (CSU) Edmund Stoiber, au toate sansele sa decida cu adevarat viitorul Germaniei, dat fiind ca pot rasturna rezultatul, daca acesta se va dovedi unul strans.
Sistemul electoral
Camera Inferioara a Parlamentului federal, Bundestagul, se compune din 598 de deputati, dintre care jumatate sunt alesi in circumscriptii prin scrutin majoritar uninominal, iar restul proportional pe lista de partid. Fiecare alegator german va avea la dispozitie doua buletine de vot – unul pentru candidatii individuali din circumscriptie (“Erststimme”) si unul pentru lista de partid (“Zweitstimme”). Votul hotarator pentru configuratia finala a Parlamentului este cel de-al doilea (“Zweitstimme”). Procentul de deputati obtinut de fiecare partid este dat de procentul pe tara la acest al doilea vot. In Bundestag intra partidele care obtin la al doilea vot un procent de peste 5 la suta pe intreaga Germanie sau cele care castiga cel putin in 3 circumscriptii individuale.
