Secretarul de stat adjunct american, Robert Zoellick, aflat la Beijing, a incercat sa calmeze jocul in relatiile chino-americane dupa recentele aluzii ale Washingtonului privind amenintarile economice si militare chineze. “Am insistat asupra unui punct – anume ca obiectivul politicii americane este de a integra China in sistemul economic, politic si de securitate mondial”, preciza Zoellick, adaugand ca “obiectivul este realizat, avand in vedere ca China este membru al Consiliului de Securitate, al OMC si al mai multor tratate”.
Un raport al Pentagonului estima in iulie ca gigantul asiatic isi intareste in mod periculos capacitatea militara, amenintand Taiwanul si punand in chestiune echilibrul fortelor regionale. Potrivit unui document de 45 de pagini, bugetul militar este de doua sau de trei ori mai mare decat anunta Beijingul, ridicandu-se la peste 90 de miliarde de dolari in acest an. Este cel mai important buget militar din Asia si al treilea din lume, dupa cele ale SUA si Rusia. Pentagonul mai arata ca aceasta inarmare se produce in contextul in care “China nu face obiectul vreunei amenintari directe din partea unei alte natiuni”. Raportul a fost publicat la cateva zile dupa amenintarea unui general chinez, care declara ca tara sa este gata sa utilizeze armele nucleare daca va fi atacata de Statele Unite intr-un conflict privind Taiwanul.
La randul ei, Japonia si-a exprimat din nou nelinistea fata de cresterea cheltuielilor militare ale Chinei, marea sa rivala regionala, cu care se afla in relatii reci de cateva luni, acuzand Beijingul ca se inarmeaza “prea mult si prea rapid” in raport cu nevoile sale reale de aparare. China nu constituie o amenintare pentru Japonia, sustine ministerul nipon al apararii, si Tokyo va mentine bune relatii cu China, fiind vecini, dar doreste ca Beijingul sa fie mai transparent in ce priveste amploarea cresterii cheltuielilor sale militare. Japonia, aliat apropiat al SUA, priveste cu anxietate crescanda ascensiunea puterii vecinei sale, in special in domeniile apararii si spatiului cosmic, si pentru prima oara, anul trecut, Tokyo a mentionat specific “amenintarea militara chineza”.
Analistii arata ca impunerea puterii economice a Chinei nu mai este contestata de nimeni si teama ca “Imperiul de mijloc” zdrobeste totul in drumul sau este din ce in ce mai impartasita, dar nimeni nu o resimte mai pregnant decat Asia de Sud-Est. Exercitiul puterii nipone in umbra influentei americane a ajutat la stabilizarea regiunii, dar nu mai este sigur ca ascensiunea Chinei va mentine aceasta stabilitate. Expertii sustin ca ascensiunea Chinei redeseneaza cartile in regiune. Leadershipul chinez, oricare va fi forma sa, este asteptat ca ceva foarte diferit de leadershipul nipon si va fi in mod cert “mai peremptoriu”, arata analistii regionali.
