De ce a ales Siria să-și transporte componentele militare prin România?
Tranzitul prin portul Constanța, către Marea Neagră și Marea Mediterană, ar fi una dintre căile de transport cele mai scurte între Europa Occidentală și Orientul Mijlociu.
Care este riscul ca asemenea transporturi să ajungă la grupările teroriste?
Regimul lui Bashar al-Assad, aflat sub embargou internațional, este susținut de guvernul Iranului, care, pe de altă parte, controlează și gruparea teroristă Hezbollah.
Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a decis confiscarea unui transport care fusese blocat de autoritățile române în portul Constanța Sud – Agigea.
Reținerea bunurilor fusese realizată de angajații Biroului Vamal de Frontieră Constanța Sud – Agigea, care este cel mai mare punct vamal al României. Instituția vamală a României este în subordinea ANAF, iar decizia de reținere a bunurilor a fost anunțată printr-un ordin semnat de noul președinte al ANAF, Mirela Călugăreanu.
Ordinul a fost semnat la data de 23 iulie 2019 și a fost publicat în Monitorul Oficial la data de 29 iulie.
Decizia autorităților române se bazează pe Regulamentul 36 / 2012 al UE, potrivit căruia instituția denumită Syrian Scientific Studies and Research Center (SSRC) „a fost introdusă în lista entităților pentru care se aplică măsuri restrictive”, în contextul embargoului impus de Occident contra regimului de la Damasc.
“Resurse economice” pentru armata lui Assad
Ordinul ANAF nu oferă detalii despre bunurile care au fost reținute de vameșii români în punctul de frontieră Agigea, ci le menționează ambiguu, sub titulatura „resurse economice”. În mod evident, întrucât destinația finală era Siria, aceste bunuri ar fi urmat să fie transportate la bordul unei nave care ar fi tranzitat Marea Neagră și ar fi ajuns într-un port sirian de la Marea Mediterană.
Regimul condus de Bashar al-Assad susține că SSRC este o instituție de cercetare civilă, dar serviciile de informații occidentale avertizează că SSRC este specializat în arme de distrugere în masă. Potrivit Observatorului Sirian pentru Drepturile Omului (o organizație neguvernamentală cu sediul la Londra), instituția denumită SSRC are „facilități” de producție în localitatea Masyaf din provincia Hama (nord-vestul Siriei). Aici se află “Departamentul 4” al SSRC, care ar deține un hangar de mari dimensiuni (60 pe 25 de metri) și alte construcții destinate producerii și asamblării de armament.
În apropierea uzinei SSRC s-ar afla și o bază militară unde sunt stocate rachete sol – sol, deținute de trupele loiale președintelui Bashar al-Assad, precum și o bază folosită de trupe iraniene sau, eventual, de cele ale Hezbollah. SSRC ar mai avea secții de producție în localitățile Dummar și Barzeh. În toate aceste trei locații, SSRC ar produce arme chimice.
Potrivit presei occidentale, la data de 13 aprilie 2019, trupele israeliene au executat atacuri aeriene cu rachete asupra unității SSRC de la Masyaf.
A doua zi, agenția de știri Debka anunța că, în acest raid aerian, la Masyaf au fost uciși sau răniți ofițeri sirieni și iranieni, precum și cercetători din Coreea de Nord și din Belarus. Aceștia din urmă ar fi fost angajați de regimul de la Damasc pentru a participa la un program de modernizare a rachetelor sol-sol, program ai cărui beneficiari ar urma să fie armata lui Bashar al-Assad și organizația teroristă Hezbollah, controlată de iranieni.
Despre cercetătorii nord-coreeni de la Masyaf se spune că ar lucra la producerea de combustibil solid pentru aceste rachete, iar despre belaruși se spune că se ocupau de recrutarea de specialiști militari și de cumpărarea de echipament militar pentru regimul Assad.
Șeful “Departamentului 4” al SSRC, de la Masyaf, a fost cercetătorul Aziz Asber, care a fost ucis de o bombă care a explodat sub mașina lui, la data de 5 august 2018. Presa din SUA a susținut că bomba a fost pusă de agenți ai Mossad, dar Israelul a dezmințit această informație.
Despre Aziz Asber se afirmă că avea contact direct cu gruparea teroristă Hezbollah și că era, pe de altă parte, un apropiat al președintelui Bashar al-Assad, cu care discuta fără intermediari. Aziz Asber era implicat în programul de rachete sol-aer ale guvernului de la Damasc. Un alt proiect derulat în unitatea SSRC de la Masyaf, coordonat de Aziz Asber, urmărea modernizarea rachetelor balistice Fateh-110 ale Iranului, prin “upgradarea” lor la versiunea M-600.
