Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

9 mai: Ziua Victoriei Coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de-al Doilea Război Mondial

La 9 mai, cele mai multe ţări din estul Europei, printre care şi România, dar şi statele care au aparţinut fostei URSS sau fostei Iugoslavii, marchează Ziua Victoriei Coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de-al Doilea Război Mondial.

Share

Rl online 0 comentarii

Actualizat: 09.05.2019 - 09:50

În Marea Britanie, Franţa, Slovacia, Cehia, Norvegia, Ţările Baltice şi în unele regiuni din Germania, Ziua Victoriei este sărbătorită în ziua de 8 mai.

Un prim act de capitulare necondiţionată a Germaniei a fost semnat la 7 mai 1945, la Reims, notează volumul ''Repere de cronologie internaţională 1914-1945'' (1982). Documentul a fost semnat, din partea Germaniei, de feldmareşalul Alfred Gustav Jodl, amiralul Friedeburg şi generalul-maior Wilhelm Oxenius, iar din partea aliaţilor de generalul locotenent britanic Sir Frederick Morgan, generalul francez Francois Sevez, amiralul H. M. Burrugh, comandantul forţei navale expediţionare aliate, generalul-locotenent Walther Bedell Smith, şeful statului major al armatelor aliate, generalul Karl Spaatz, comandantul forţelor aeriene ale SUA, generalul-locotenent Ivan Cermişev şi generalul-locotenent Ivan Susloparov din partea URSS.

La dorinţa expresă a conducătorului sovietic Iosif V. Stalin, procesul de capitulare a Germaniei a fost reluat în noaptea de 8 spre 9 mai 1945, în cartierul general al armatei sovietice din Berlin-Karlhorst. De această dată, documentul a fost semnat de către mareşalul Wilhelm Keitel, generalul Stumpf şi amiralul Friedeburg din partea Germaniei, de către mareşalul G.K. Jukov din partea Comandamentului suprem sovietic, de mareşalul britanic Arthur B. Tedder, generalul american K. Spaatz şi generalul francez J. de Lattre de Tassigny.

În urma semnării actului de capitulare necondiţionată a Germaniei naziste s-a încheiat, în Europa, cel mai mare conflict din istorie, în care şi-au pierdut viaţa peste 60 de milioane de oameni, militari şi civili. Pentru prima dată, pierderile civile sunt mai mari decât cele militare. Urmările războiului, inclusiv schimbările geopolitice, culturale şi economice, au fost fără precedent. Cel de-al Doilea Război Mondial a luat sfârşit odată cu capitularea Japoniei, în urma bombardamentelor nucleare asupra oraşelor Hiroshima şi Nagasaki (6 şi 9 august), armistiţiul fiind semnat la 2 septembrie 1945, pe puntea cuirasatului Missouri.

În zorii zilei de 1 septembrie 1939, trupele germane au invadat Polonia pe toată lungimea graniţei comune, fapt ce a declanşat cel de-al Doilea Război Mondial. Două zile mai târziu, Marea Britanie şi Franţa au declarat război Germaniei, treptat intrând în conflict mai multe state. La 5 septembrie, guvernul SUA şi-a declarat neutralitatea faţă de conflictul izbucnit în Europa, potrivit volumului ''Al Doilea Război Mondial'' (Henri Michel, 2006).

Varşovia a capitulat, la 27 septembrie 1939, ca urmare a gravelor înfrângeri suferite de Polonia, o zi mai târziu fiind semnat la Moscova un tratat germano-sovietic prin care s-au stabilit graniţele între URSS şi Germania după prăbuşirea statului polonez. Partea de vest a Poloniei a fost anexată la cel de-al III-lea Reich german, restul teritoriului aflându-se sub conducerea ''Guvernământului general al regiunilor poloneze ocupate''.

După ''războiul ciudat'' din perioada 17 octombrie 1939- 9 aprilie 1940, când la graniţa franco-germană, nu au mai avut loc conflicte, trupele Germaniei naziste au invadat Danemarca şi Norvegia. În prima ţară succesul a fost total, în cea de-a doua rezistenţa militară a fost mai puternică.

Ofensiva germană în Europa occidentală a fost declanşată la 10 mai 1940, când au fost atacate, cu forţe puternice (motorizate şi aviaţie), Belgia, Olanda şi Franţa, Parisul fiind ocupat la 14 iunie. Încercarea germanilor de a invada Marea Britanie prin operaţia ''Leul de mare'' a eşuat în vara aceluiaşi an, din cauza rezistenţei opuse de aviaţia militară britanică, aminteşte volumul amintit mai sus. În aprilie 1941 au fost ocupate Iugoslavia, apoi Grecia.

Trupele Reich-ului şi ale aliaţilor săi au atacat Uniunea Sovietică, în cadrul Operaţiunii Barbarossa, la 22 iunie 1941. Eşecul ''războiului-fulger'' era evident, pentru că oricât de mari au fost eforturile depuse, Leningradul şi Moscova nu au putut fi cucerite.

La 7 decembrie 1941, o grupare aeronavală niponă a atacat surprinzător baza de la Pearl Harbour, unde era concentrată flota americană din Pacific. În aprilie 1942, americanii au bombardat Tokyo, iar japonezii au decis să continue operaţiunile ofensive până în insulele Aleutine şi Hawaii. Înaintarea lor a fost oprită în sud, la Guadalcanal, unde militarii americani au executat în august 1942, prima lor operaţiune amfibie de debarcare, potrivit volumului ''Al Doilea Război Mondial'' (Henri Michel, 1996). Aici au luptat până în februarie 1943 pentru cucerirea acestui punct strategic.

Debarcarea anglo-americană în Maroc şi Algeria (noiembrie 1942) a permis încercuirea şi distrugerea forţelor germano-italiene şi a pus capăt războiului din Africa (mai 1943), după lupte grele, duse mai ales pe teritoriul Tunisiei.

La 6 iunie 1944 dată cunoscută şi sub numele de ''Ziua Z'', un nou front a fost deschis în Europa, Aliaţii asigurând un cap de pod pentru succesul operaţiunii Overlord, condusă de generalul american Dwight D. Eisenhower. Normandia a reprezentat doar începutul unei ample ofensive pe noul front din vestul Europei. Trupele aliate au eliberat ulterior Franţa, Belgia, Luxemburgul şi Olanda, pătrunzând în inima Germaniei câteva luni mai târziu.

Armata Roşie a lansat, în vara anului 1944, o puternică ofensivă generală împotriva armatelor germane. La 23 august, România a întors armele, alăturându-se Naţiunilor Unite, provocând o breşă masivă în sistemul defensiv german. Militarii români alături de cei sovietici au depăşit rapid aliniamentul Munţilor Carpaţi, începând acţiunile de eliberare a nord-estului României, Ungariei, Austriei, Cehoslovaciei etc.

La 25 octombrie 1944, tot teritoriul României era complet eliberat de sub ocupaţia fascistă. Ca urmare a acestei ofensive, Germania şi-a retras tot dispozitivul militar din Balcani. Tot în 1944, Aliaţii au obţinut controlul asupra spaţiului aerian al Europei, Germania fiind supusă unei ample campanii de bombardament. Pe frontul din Pacific, Statele Unite au recucerit arhipelagul Filipinelor şi o serie de puncte strategice.

În Est, sovieticii au declanşat, la începutul anului 1945, o puternică ofensivă pe toată linia frontului, atingând frontierele Germaniei. Pe Frontul de Vest, după eşecul ofensivei germane din Ardeni, din decembrie 1944, Aliaţii au lansat o vastă ofensivă, pătrunzând pe teritoriul german. Armatele sovietice şi cele anglo-americane s-au întâlnit pe Elba în primăvară, Berlinul fiind înconjurat de Armata Roşie. În primele zile din mai, trupele germane au capitulat.

Comentarii

loading...