In 2008, Uniunea Europeana a acordat peste 50 de miliarde de euro in cadrul celui mai vast program de asistenta pentru agricultura din lume, care acorda finantare unui mare numar de beneficiari, nu numai fermierilor care muncesc pamantul. Printre beneficiari se numara fabricanti de bomboane gumate germani, furnizori ai unor nave de croaziera de lux si proprietari de pamant bogati, de la regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii pana la Printul Albert al II-lea de Monaco. Anul acesta, insa pentru prima data, toate cele 27 de tari membre in UE au fost obligate sa isi faca transparent modul in care isi distribuie banii proveniti din subventiile agricole. O analiza pe computer efectuata de The New York Times si International Herald Tribune privind beneficiarii subventiilor din tarile mari a oferit prima imagine detaliata referitor la cine primeste cu adevarat acesti bani, relateaza Agerpres.
Datele au subliniat anvergura modului in care a evoluat programul subventiilor dincolo de obiectivele originare de crestere a productiei agricole si sprijinire a fermierilor traditionali care sunt siliti sa se confrunte cu fluctuatiile pietei. Ele ilustreaza, de asemenea, faptul ca UE a trecut la punerea accentului pe dezvoltarea rurala in locul sprijinirii preturilor si a stimulentelor pentru productie, iar in acest proces a descentralizat sistemul, acordand tarilor mai multa libertate privind repartizarea subventiilor, releva New York Times.
Datele arata ca cea mai mare parte a asistentei, aproximativ 37,5 miliarde de euro, merge inca spre proprietarii de pamant si fermieri, fiind distribuita in mii de plati individuale de-a lungul continentului. Au aratat insa totodata si ca sute de milioane de euro sunt platite unor persoane si companii care au putina legatura sau chiar deloc cu agricultura traditionala. Sumele cele mai consistente merg spre companii multinationale precum conglomerate din domeniul alimentar, producatori de zahar si distilerii de bauturi alcoolice. In Franta, de exemplu, cel mai mare beneficiar a fost procesatorul de carne de pui Groupe Doux, care a primit 62,8 milioane de euro, urmat de aproximativ o duzina de fabricanti de zahar care, impreuna, au beneficiat de peste 103 milioane de euro.
Procesatorii de zahar nu conduc ferme iar Groupe Doux si-a externalizat ramura de crestere a pasarilor spre mii de crescatori contractanti. Ei s-au calificat insa pentru rambursarile agricole de export, guvernele rambursand diferenta dintre pretul european al unei marfi si pretul de pe piata mondiala mai scazut. Asa s-a calificat fabricantul de dulciuri german Haribo pentru subventii de 332.000 euro pentru zaharul din bomboanele sale gumate. Ligabue, furnizorul venetian care deserveste linii aeriene si nave de croaziera de lux, a primit subventii de export in valoare de 148.000 de euro, in 2008, – pentru pliculetele de zahar si creamer pe care le "exporta" in afara Europei.
Unii oficiali europeni si economisti cred ca o mare parte din banii cash din subventii sunt obtinuti in detrimentul fermierilor locali, avand in vedere ca companiile pot cumpara alimente mai ieftine nu de la acestia. Dar rambursarile au un efect puternic asupra comertului global scazand preturile in plan mondial si subminand fermierii saraci din afara Europei, ale caror venituri sunt afectate. Este vorba de o alta forma de sprijinire a preturilor, spun economistii, o reminiscenta a vechiului sistem care incuraja supraproductia de alimente, autoritatile din UE sperand sa-i puna capat in 2013.
Este greu de aflat cu precizie cat de multe subventii merg spre nefermieri. Unele din informatiile furnizate de cele 27 de tari membre in UE sunt vagi, ascunzand adevaratii beneficiari. UE insasi spune ca va fi complicat sa calculeze cat de multi nefermieri primesc aceste subventii. Dar oficialii UE afirma ca au adaptat pur si simplu acest model pentru a sprijini agricultura sub toate formele ei moderne.
"Dezvoltarea rurala nu priveste numai fermele, ci si proiecte de mediu si stimularea economiei rurale", a declarat Michael Mann, purtator de cuvant al Comisiei Europene, executivul UE care are responsabilitati majore privind agricultura. El a mai precizat: "Este perfect in regula ca afaceri neagricole sa obtina bani pentru un proiect care creeaza locuri de munca si prosperitate in zone rurale".
Criticii acestui demers insa, printre care si sindicate ale fermierilor, precum si analisti si politicieni, spun ca UE a creat o structura subreda de acordare de granturi care este ghidata de o ampla varietate de interese nationale si care a deschis robinetul banilor pentru aristocrati prosperi ce detin terenuri, dar nu fac agricultura pe ele. Este vorba de companii precum cea catalana din domeniul constructiilor, Arids Roma, care asfalteaza autostrazi si a beneficiat de subventii agricole de la UE in valoare de 1,59 milioane de euro, a carei legatura cu agricultura este tangentiala, precum si multinationale care obtin subventii de export de zeci de milioane de euro, pe langa profiturile uriase pe care le dobandesc.
Economisti specializati pe agricultura din cadrul Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OECD) au criticat acest flux drept "scurgere", deoarece o mare parte din banii din subventii ajunge la "beneficiari neplanificati" care nu au nevoie de ele. In opinia lui Harald von Witzke, profesor de economia agriculturii la Universitatea Humbold din Berlin, acest sistem a devenit mai confuz si intr-un sens si-a pierdut directia. El crede ca este nevoie de o revizuire totala a Politicii Agricole Comune, inclusiv a modalitatii de subventionare a fermierilor.
Subventiile agricole sunt un instrument economic controversat – un subiect tabu pentru politicieni din SUA si Europa. Dar unii economisti vad in ele instrumente de denaturare a comertului, care afecteaza buzunarul contribuabilului si distrug mijloacele de trai ale fermierilor in unele dintre cele mai sarace tari din lume.
UE plateste peste jumatate din bugetul sau anual, aproximativ 53 de miliarde de euro, pentru subventiile agricole, de patru ori mai mult decat SUA. Subventiile costa fiecare cetatean european aproximativ 110 euro pe an, potrivit CE. Banii provin din taxe vamale, impozite pe vanzari si contributia fiecarei tari in functie de bogatia sa.
Europa s-a indepartat mult de la stimulentele pentru productie promovate in anii "60, cand obiectivul ei era cresterea furnizarii de alimente si ajutorarea comunitatilor de fermieri ce se refaceau inca de pe urma ravagiilor celui de-al doilea razboi mondial, potrivit The New York Times.
UE a transferat fonduri de la fermieri catre proiecte de dezvoltare rurala, ideea fiind de a incuraja obiective de dezvoltare precum agricultura organica, agroturismul, infrastructura, energia regenerabila si afacerile rurale. Guvernelor nationale li s-a acordat o mare libertate in alegerea beneficiarilor subventiilor.
Exista insa si partizani ai acestui sistem. David Blandford, economist la Pennsylvania State University, a afirmat ca, in opinia sa, UE a actionat intelept chiar daca a cheltuit subventii agricole pentru proiecte precum construirea de drumuri. "Ameliorarea economiei este cheia. In multe zone rurale viitorul agriculturii si statutul economic la fermierilor depind in mod real de intreaga economie", spune el.
Exista si proprietari de pamant bogati care beneficiaza de subventii. Regina Elisabeta a II-a Marii Britanii s-a calificat pentru 473.500 lire asistenta pentru agricultura in 2008, pentru Sandringham Farms, un domeniu regal de 20.000 de acri, care a fost locuinta privata pentru patru generatii de monarhi britanici, cu incepere din 1862. Un proiect favorit al Printului Charles de prezervare a unei zone rurale din Transilvania s-a calificat de asemenea pentru finantare, precizeaza ziarul american. Sistemul este profitabil si pentru Biserica catolica, prin numeroase manastiri si abatii din Italia, Spania, Austria si Franta.
Prin comparatie, o ferma mica tipica din Romania ar putea primi subventii in valoare de aproximativ 400 de euro iar suma ar fi ceva mai mare pentru fermierii din tari mai prospere.
Si mari multinationale pot obtine subventii din diferite state membre in UE atat timp cat opereaza in Europa. De exemplu, Cargill – mamutul producator de alimente, cea mai mare companie privata din SUA, cu venituri de 120 miliarde de euro in 2008 – a primit anul trecut cel putin 10,5 milioane de euro bani din subventii colectate in opt tari din UE.
Guvernele europene s-au opus ideii stabilirii unui prag potrivit caruia persoane sau companii nu s-ar califica pentru asistenta, acceptand numai reduceri minore ale subventiilor pentru fermele cele mai mari. Michael Mann de la CE a apreciat insa ca a acorda tarilor mai mare libertate in alocarea subventiilor este mai bine decat a controla procesul prea strict.
