V-a placut micul spectacol regizat pentru Traian Basescu in Piata Universitatii? V-au emotionat imnul national intonat de fanfara militara, decorarea „unor cetateni obisnuiti” si plecaciunile executate artistic de seful statului in fata „poporului”? Celor mai multi le vor fi mers la inima, la fel ca anul trecut, cand Basescu a baut sampanie direct din sticla si s-a sters, ca tot poporeanul, cu maneca la gura. E adevarat, Basescu a rupt traditia cuvantarilor lungi si plicticoase. Dar traditia presedintelui-tatuc a ramas la locul ei. Anul incepe si se sfarseste cu prezenta autoritatii supreme: tara e pe maini bune, iar cetatenii ei vor trai si mai bine. Mesajul e neschimbat, personajele si stilul sunt altele.
Sustinatorii frenetici ai presedintelui vor spune: asta e normalitatea, un presedinte care vorbeste putin si face gesturi simple. Basescu a imblanzit puterea si a trecut dincolo de ecranul televizoarelor, strecurandu-se in sufletele petrecaretilor. In comparatie cu predecesorii sai, da, respira un aer de aparenta normalitate. Insa, ca presedinte de tara in pragul Uniunii Europene, cultiva un model paternalist rasuflat. In ce tara din Europa seful statului se transforma in cuc oficial, numarand ultimele secunde ale anului, cu sampania deasupra capului? In ce tara din Europa seful statului scoate panglici pe gura la miezul noptii? Slavind ostentativ „cetatenii obisnuiti” si poporul cu care, stim deja, presedintele are „o comunicare speciala”, Basescu se lustruieste pe sine. Decorandu-i in explozii de artificii pe doctorul Raed Arafat si pe plutonierul adjutant Dinica Cirstea Alexandru, magicianul de la Cotroceni a obtinut efectul de scena maxim. A pus „eroii” sa adune procente in contul sau. Decoratii au trecut in plan secund, iar vedeta a fost, de fapt, tot Basescu.
In orice tara din Europa, astfel de gesturi ar fi considerate cel putin indecente, populiste si taxate. Doar in Romania, unde modelul tatucului natiunii s-a intiparit ca o matrice politica in creierul colectiv, astfel de scamatorii trec drept „traditii” sau semne ale „normalitatii”. Intr-o Romanie cu adevarat europeana, presedintele ar trebui, cu tot rolul de jucator pe care si-l asuma, sa fie o prezenta discreta in spatiul public. Exhibitionismul public la miezul noptii este o arma din arsenalul populismului feroce. Eficienta, dar de esenta nedemocratica. In noaptea de Revelion as fi preferat sa vad la televizor cel mult imagini cu Traian Basescu dansand cu sotia, inregistrate de vreun amator. N-am chef de nici o mutra oficiala, fiind vorba de o petrecere privata.
Partea vesela e ca Basescu se pricepe sa combine distractia cu politica. Ion Iliescu si Emil Constantinescu vorbeau singuri in noaptea de Revelion. Ca si Ceausescu, vorbeau mult, dar nu comunicau nimic. Miscau din varful buzelor cu sonorul taiat. Casetele trimise spre difuzare la TVR erau vizionate probabil tot de ei. Se admirau, complet schizoid, in oglinda televizorului, intr-un exercitiu bizar de narcisism politic, dar nu reuseau sa treaca dincolo de ecran. Basescu este probabil primul presedinte care evadeaza din schizofrenie si din televizor. Monteaza spectacole live de un populism fermecator, cu parfum americanesc si periculos de placute.
Din mesajul prezidential de la miezul noptii s-ar mai putea intelege ca Basescu isi va duce pana la capat proiectul modificarii Constitutiei, in sensul sporirii prerogativelor prezidentiale, si ca se pregateste intens de eventuale anticipate in cazul unui raport de tara negativ.
