Ori de cate ori emitem vreo opinie asupra actelor si faptelor unei persoane aflate in serviciul public, suntem datori sa analizam si optiunile care ii stateau la indemana atunci cand aceasta persoana a luat o decizie in exercitarea atributiilor sale. Asa se cuvine sa facem si atunci cand este vorba despre presedintele tarii. Sa ne referim, de exemplu, la decizia sefului statului de a amana sine die schimbarea sefilor celor doua servicii de informatii, Radu Timofte si Gheorghe Fulga. Multi dintre cei care l-au sprijinit pe domnul Traian Basescu sa acceada la cea mai inalta demnitate publica se asteptau ca noul presedinte sa aduca oameni de incredere in fruntea tuturor institutiilor care ii sunt direct subordonate. Iar SRI si SIE sunt de departe cele mai importante. Inca inainte de castigarea alegerilor, candidatul Traian Basescu lasa sa se inteleaga ca va proceda la schimbari de personal peste tot unde are dreptul sa o faca, inclusiv la serviciile secrete. Dupa castigarea alegerilor, declaratiile sale in aceasta privinta au devenit mai nuantate, in sensul ca, inainte de a schimba sefii acestor institutii, el doreste sa procedeze la evaluarea performantelor acestora. Intre timp, a intervenit criza ostaticilor din Irak, pe care presedintele Basescu a rezolvat-o in mod fericit, gratie actiunii eficiente a celor trei servicii secrete. In acest fel, toate cele trei servicii au trecut, in opinia domnului presedinte, examenul necesar pentru a-si continua activitatea fara restructurari sau schimbari majore de personal. Ulterior, au fost operate inlocuiri la nivelul adjunctilor SRI si SIE, iar seful serviciului de informatii al Armatei a fost promovat la Cotroceni. Pana aici, lucrurile par clare. Domnul presedinte Basescu a optat pentru solutia mentinerii in functie a domnilor Timofte si Fulga, desi acestia fusesera numiti de fostul presedinte Ion Iliescu, care ii selectase dintre cadrele de nadejde ale PSD. Suntem convinsi, ca si presedintele Basescu, ca un fost militant al PSD, daca este un om integru si are pregatirea necesara, poate servi tara cu loialitate, indiferent de ce culoare politica este presedintele statului. De aceea, din acest punct de vedere, decizia presedintelui nu poate fi contestata. Cu conditia ca domnia sa sa vina cu explicatiile necesare, pentru a-i convinge atat pe adversari, cat mai ales pe prietenii sai politici, pe numerosii sai sustinatori. In loc sa vina cu explicatiile asteptate, domnul Basescu a gasit prilejul unui interviu la BBC pentru a incerca sa inchida gura celor care il critica pentru faptul ca i-a pastrat in functie pe domnii Fulga si Timofte. Pentru ca, nu stiu de ce, domnul presedinte, nedorind sa ofere adevaratele explicatii, procedeaza la substituirea problemei. In loc sa vorbeasca despre sefii celor doua servicii de informatii, domnia sa vorbeste despre problema curatirii acestor servicii de securistii mosteniti de la vechea Securitate. Seful statului are motivele sale sa afirme ca nu au putut fi eliminati toti cei care au lucrat sub regimul totalitar comunist. Dar nu aceasta este problema. Problema este de ce nu i-a inlocuit pe cei doi sefi de servicii pe care nu Ceausescu i-a numit in functie, ci Ion Iliescu, schimbandu-i pe cei numiti de Emil Constantinescu. Domnul presedinte ne da, totusi, o explicatie. Nivelul de cooperare a celor doua servicii de informatii cu serviciile din structurile NATO si din afara Aliantei Atlantice ar fi dovada, in opinia domnului Basescu, ca fosta Securitate nu mai are nici o legatura cu actualele servicii de informatii. Atunci, de ce ar trebui sa fie schimbati cei doi sefi de servicii? – pare sa ne spuna domnul Basescu. Dar acest rationament schioapata, pentru simplul motiv ca buna conlucrare a SRI si SIE cu serviciile similare din tarile aliate este rezultatul unor restructurari operate pe parcursul unui deceniu, la care au contribuit si domnii Costin Georgescu si Catalin Harnagea, sub administratia Constantinescu. Chiar si succesul operatiunii pentru recuperarea celor trei ostatici din Irak nu ar trebui sa fie atribuit sefilor celor doua servicii, ci profesionistilor din cele doua institutii si „resurselor” din teren, care, probabil, si-au riscat viata pentru a-i salva pe cei trei ziaristi.
Explicatia cea mai… copilareasca ne-o serveste domnul presedinte Basescu atunci cand ne spune ca nu poate pune sef de serviciu de informatii un copil de 15 ani, adica o persoana care s-ar fi nascut imediat dupa revolutia din 1989. Dar cine i-a cerut domniei sale sa numeasca in functii de conducere numai persoane nascute dupa caderea comunismului? (In treacat fie spus, de la caderea regimului totalitar au trecut 16, si nu 15 ani.) Daca dorea cu adevarat sa puna sefi persoane care nu au lucrat pentru statul comunist, domnul presedinte putea sa aleaga dintre sutele de mii de tineri cu varsta cuprinsa intre 28 si 32 de ani, adica dintre cei care la revolutie aveau doar 12-16 ani. Ca doar nu vor fi fost informatori si copiii de 16 ani?! Asta o stie si domnul presedinte, dar recurge la acest argument pueril, in stilul ce-l caracterizeaza, adica „la plesneala”, pentru a se amuza pe seama adversarilor sai.
Din pacate, cei care asteapta, in problema sefilor celor doua servicii de informatii, explicatii logice de la domnul presedinte nu sunt adversarii sai, ci aliati si prieteni, adica o buna parte din cei care l-au votat cu entuziasm. Si l-au votat pentru ca au crezut in promisiunile sale, in cuvantul dat.
Probabil cei mai incantati vor fi domnii Iliescu si Nastase, care vad cum ii apara pe protejatii lor domnul Basescu si ce daune pot aduce Aliantei D.A. incercarile domnului presedinte de a explica „smechereste” ceea ce nu poate fi explicat decat printr-o abordare sincera.
