La doi kilometri de localitatea Ovidiu, in spatele unor porti masive de metal, ruginesc de ani buni ramasitele cele mai importante fabrici de sucuri din fructe si conserve din Dobrogea. Denumita simbolic de comunisti „Munca Ovidiu”, unitatea era pana nu demult unicul producator local de sucuri 100% naturale si a sucombat din simplul motiv ca era prea… mica. Lista intocmita de AVAS ce cuprinde intreprinderile socotite strategice si pentru care s-au facut eforturi in vederea privatizarii are prea multe „cenusarese” si nu a mai ramas nici un loc liber.
La poarta principala nu este nimeni. Cativa caini jigariti avertizeaza paznicul care apare in pas molcom de undeva din interiorul halelor si ne comunica ca are ordin sa nu lase pe nimeni sa intre. Nici nu prea ai ce face inauntru. Directorul general si-a dat de curand demisia, liniile de productie au intepenit din lipsa materiilor prime, iar salariatii si-au luat lumea in cap. Pe vremuri la „Munca Ovidiu” lucrau peste o mie de oameni. Intreprinderea avea parcul propriu de camioane, puncte de desfacere si chiar suprafete intinse de teren cultivate cu legume si livezi. Acum mai sunt doar sase paznici si o persoana care lucreaza in sediul administrativ. „Nu aveti ce vedea aci. Nu a mai ramas nimic. Daca vreti sa intrati sunati la Bucuresti”, ne-a refuzat sec portarul.
Experimentul Frankenstein
Declinul fabricii a inceput imediat dupa 2000. Atunci societatea figura in portofoliul Agentiei Domeniilor Statului, care nu s-a amestecat in managementul intreprinderii, dar nici nu a miscat un deget pentru privatizare. Ca mai toate intreprinderile de stat, „Munca Ovidiu” avea datorii. Conducerea de atunci a incercat sa „prinda” una din cele trei ordonante care i-ar fi permis privatizarea cu datoriile sterse, insa de fiecare data s-au lovit de refuzul ADS. Agentia a pasat apoi pisica in curtea Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului, care a preluat actiunile in contul unor datorii bancare si a incercat o reconversie de actiuni. Degeaba. Nimeni nu s-a oferit sa cumpere intreprinderea. Cu un capital de 44 miliarde ROL, „Munca Ovidiu” are in prezent datorii de peste 150 de miliarde ROL, in conditiile in care productivitatea este zero. Fabrica a ramas un „mutant” muribund de care investitorii fug si pentru care nu mai merita sa organizezi nici o licitatie.
Primul pas spre lichidare
Anul trecut creditorii au cerut falimentul. AVAS s-a opus si pentru cei 60 de salariati, cati mai ramasesera in intreprindere, a renascut speranta. S-a vehiculat ideea unei semiprivatizari, respectiv externalizarea unor sectii aparent profitabile, insa pana la urma s-a ales praful de tot. In martie 2006 salariatilor li s-a spus pentru prima data adevarul in fata: conducerea fabricii a solicitat AVAS declansarea procedurilor de lichidare voluntara. Altfel spus „Munca Ovidiu” s-a cerut singura pe tusa. Petitia directorilor a fost aprobata, judecatorul sindic a fost la randul sau de acord, iar creditorii si-au frecat mainile de bucurie. AVAS a rasuflat usurata pentru ca a scapat in sfarsit de aceasta „oaie neagra”.
Vand conserve pentru
a plati salariile
Prima masura luata dupa declansarea falimentului a fost valorificarea stocului de produse conservate si sucuri. Astfel s-a reusit plata la zi a salariilor. Acum urmeaza taierea la fier vechi a utilajelor si vanzarea spatiilor administrative si a halelor. Cel mai probabil, „Munca Ovidiu” va deveni, dat fiind pozitionarea la 10 kilometri de Constanta si capacitatea crescuta a halelor, un simplu depozit al vreunei firme concurente. Singura amintire a vremurilor in care „Munca Ovidiu” era etalonul industriei locale a ramas o distinctie aurita in forma de sticla cu care primul investitor strain venit in judet imediat dupa 1989 a tinut sa marcheze festivitatea inaugurarii primei linie de imbuteliere de bauturi racoritoare deschisa in parteneriat cu statul roman.
Un an fara nici o privatizare
In vara s-a implinit fix un an de la ultima privatizare a unei intreprinderi constantene. Atunci SC Furnimom SA a fost vanduta pentru 5,7 milioane de dolari. In rest, pauza. Nu-i vorba, nimeni nu vrea ca aceste societati sa fie vandute pe nimica toata, pentru ca apoi fabricile sa ajunga la fier vechi, cum s-a intamplat cu fostul combinat chimic de la Navodari, cumparat de italieni si devalizat tot de italieni, dar nici macar nu s-au mai organizat licitatii. In situatia fabricii de sucuri naturale se afla mai multe intreprinderi, pentru care in viitorul apropiat va fi ceruta lichidarea.
