„Depun marturie-n genunchi despre acestea cuvinte pentru nici o ureche ridic”
NICHITA STANESCU
Cazul Taize a cutremurat pe orice om cu bun simt si cu frica lui Dumnezeu. Pe langa faptul ca asasina s-a nimerit sa fie taman din Romania, se cuvin o serie de observatii care detaseaza cumva cazul de prima reactie a indignarii.
Parintele Roger era IN LUME. Acest lucru l-a facut extrem de vulnerabil, tinta furiei oricarui posedat. Daca ar fi fost in afara lumii, intr-o schimnicie asemanatoare, sa zicem, parintilor pustiei, probabil ca ar fi scapat cu viata. Fiind in lume, el a reprezentat o ispita din care demonizatul a „muscat”. Astfel asasinatul intra intr-un fel de logica sumbra. De altminteri, acesta si este motivul pentru care entitatile angelice sunt atat de greu perceptibile, aflate intr-o retragere aproape sinonima cu inexistenta. Daca un inger ar patrunde in ambianta lumii noastre, dezintegrarea sa ar fi instantanee. Pastrand proportiile, fenomenul ar fi intrucatva asemanator exploziei pe care o fac unele navete spatiale la intrarea in atmosfera terestra. Desigur, aici este vorba de un fenomen fizic, dar faptul ca ingerii nu ne viziteaza decat rareori si atunci intr-un mod discret poate fi explicat tocmai prin posibilul soc care ar putea avea loc. Intr-o asemenea paradigma intra si parintele Roger. Multimea care-l cauta nici nu banuia riscurile la care parintele prin propria prezenta se expunea. Constructia universului vazut si nevazut este extrem de riguroasa si catusi de putin haotica. Daca nu ar exista compartimentari stricte intreaga arhitectura s-ar narui si poate si acesta este un chip al sfarsitului tuturor lumilor. Liturghia nu se slujeste oriunde, ci in biserica, intr-un spatiu inchis si consacrat tocmai pentru a o feri de contactul cu ambianta impura. Cand iesi afara din biserica si porti straiele preotesti lumea se uita la tine ca la un animal bizar ale carui infatisare si comportament nu le poate intelege. Si ceea ce nu intelegi iti pare, printr-o ciudata chimie psihica, ostil. Cred ca aceasta s-a intamplat si cu compatrioata noastra bolnava si posedata. A vazut ceva ce nu putea sa inteleaga si atunci, vrand sa se apere de necunoscut, a transformat masura defensiva intr-o ofensiva atroce. In acelasi timp ca in binomul victima-calau sau jertfit-jertfitor, cei doi, ucigasa si viitorul ucis, se aflau intr-o tensiune care nici nu se putea rezolva altfel. Asa cum orice entitate superioara coborata avataric in lume atrage atentia acelora care nu sunt decat unelte intr-un urias scenariu cosmic-metafizic, si parintele Roger apartinea categoriei celor meniti a fi sacrificati. Stransese in jurul lui mii si mii de tineri care-l adorau, dar care Ð iertata fie-mi critica Ð nu intelegeau nimic din adevarata sa functie de vicar si supus al Domnului, al carui destin trebuia sa-l repete. Daca vedem aceasta crima ca un fel de act ritualic, atunci capata un sens. Dar, evident, inseamna sa impingem lucrurile prea departe.
In general, misiunile descendente sunt rare tocmai fiindca ele intruchipeaza exprimarea unui Avatar major sau minor. Greu de spus daca parintele Roger era purtatorul unei asemenea misiuni sau era „doar” ingerul neprotejat care, in contact cu ambianta, a sucombat.
Oricum, ceea ce s-a intamplat la Taize a fost mai mult decat o crima ordinara si aceasta nu da pace gandurilor.
