Românii nu pot fi bănuiți de vreo parțialitate (atitudine părtinitoare) față de un alt neam, chiar dacă au trăit în vasalitate timp de aproape o mie de ani, fie sub otomani, fie sub austro-ungari, împreună cu alți asupriți. Trăiesc cu vise parțiale, cu jumătăți de măsură, cu idei puține și fixe, dar cu pretenții cât casa.
Încă de la Unirea de la 1918, românii au fost îndemnați de către Iuliu Maniu să nu se transforme din asupriți în asupritori. Sfatul său e urmat parțial astăzi de cei care nu s-au învrednicit să-i caute oasele pierdute pe drumurile Sighetului, dar rostesc cuvinte magice precum “națiune,” “patrie,” “neam.” Îl venerează parțial, în fiecare an de 5 februarie, data dispariției sale pământene, după ce a fost schinguit în urma directivelor comisarilor sovietici.
citește și: Vasile Blaga va juca la Ruga bănățeană
Am auzit o serie de cetățeni chiuind la deschiderea granițelor aeriene și maritime. Am intrat doar parțial în Schengen, de ce atâta bucurie? Air – Schengen nu e Full – Schengen.
Cum ar fi ca tânărul tată să aștepte în buza maternității și să i se spună că are o jumătate de copil? Sau un copil întreg cu jumătate de inimă?
Traiul pe jumătate
Românii acceptă o țară parțială. Nu se luptă pentru partea dodoloață cucerită de strămoși. Acceptă cu resemnare granița de la Prut, de frică să nu sperie hegemonul.
Tinerii duc o viață parțială, despicându-se, asemenea lui Ioan Vodă cel Cumplit – cel rupt în bucăți de patru cămile – între goana după bani și criza de destin.
Sătenii acceptă munci parțiale, la arat, grădinărit, tăiat arborii, primăvara, de groază să nu fie salariați pe moșiile marilor latifundiari. Fac o muncă pe jumătate. Dacă îi dau lui Ion al meu motorișca să are, face o muncă parțială, că n-are chef. Pleacă fără să spună. Fie l-a sunat cineva să “bată o carte” (un poker mic), fie să mai facă un ciubuc, în altă parte. E pensionar și mai câștigă un venit parțial.
Cum ar fi ca la masa de joc, participanții să se trezească serviți cu o jumătate de Popă sau o jumătate de As? Obișnuiți cu „merge și așa, în cele din urmă,” românii ar accepta și asta.
Descriind mișcările unui catâr la Zoo, îngrijitorul le explica odată unor băieței că e jumătate cal, jumătate măgar. Astfel, copiii sunt învățați de mici cu jumătățile de măsură.
Bunicile nu se mai ocupă de cei șapte ani de acasă pentru cei mici, fiind prea conectate la comentariile politice de pe canalele de tembeliziune. Înțeleg parțial lupta, dar continuă să urmărească actorii. Bunicii țin mereu cu cei puternici, deci au porniri de parțialitate.
„Jumătate tu, jumătate eu”
Confrații generației mature sunt prea obișnuit cu jumătățile de măsură, ca-n vremea bunicilor cu televizoarele parțial color, cu mileuri și peștele de sticlă așezate deasupra! Tinerii sunt mai dogmatici decât prevedea stasul activistului comunist. Au o viziune parțială asupra lumii și a vieții. Privesc din unghiul posedaților de adevăruri, n-au timp de echilibru, fiindcă viața lor e o permanentă fugă între niciunde și nicăieri.
Studențiilor nu le prea plac colocviile. Ei le știu pe toate. N-au timp de dezbateri, fiind prea ocupați cu frecatul mentei. Apropo, mai știm de unde vine expresia? Pe timpul fanarioților, la ospețele domnitorilor greci, slugile erau puse să frece cu mentă masa de lemn pe care urma să se servească bucatele alese. Dezinfecția era și atunci, ca și acum, parțială.
Ne distrăm și acum cu expresia copilăriei noastre: „fele apă, fele bor,” provenită de la ungurescul: fele víz – fele bor (jumătate apă, jumătate vin), când mai mergem la terasă și suntem serviți cu vreun pahar îndoit.
În momentele nostalgice, mulți români văd jumătatea goală a paharului, nu jumătatea plină. E o criză de destin sau o premeditare istorică?
Pe la petreceri, se cântă de dor și jale, jumătăți de stări, ca la nimeni. “Jumătate tu, jumătate eu,” cântul unui manelist, încă mai produce emoții.
Fuga după chilipiruri și munca pe jumătate
Fără să vrea, românii duc un trai parțial. Caută discount-uri și prăbușiri de prețuri la jumătate. De Black Friday, se bucură de prețurile de 50 %, fără a băga de seamă că viclenii comercianți le-au dublat cu câteva ore înainte. Oamenilor le place să fie mințiți. Gândesc cu jumătate de măsură.
Sărăciți, mulți merg la piață și cer jumătate. Mănâncă parțial, că nu le ajung veniturile, dar nu mai ies la proteste, fiindcă nu i-a scos în stradă parțial acoperiții.
Viața pe credit, e un trai la jumătate, avea să prorocească bunica mea. Și mulți români se bucură parțial de libertate, fiindcă și-au delegat drepturile fundamentale Fratelui mai Mare din telefon.
Specialiștii răsăriți din spuma mării recomandă diete cu jumătate de porții, în regimurile – chipurile – sărace calorice. Jumătate sănătos, jumătate bolnav, s-ar zice după cură. O dietă parțială.
Tinerii preferă part-time-urile, să nu se spetească prea mult cu munca. Truda parțială a devenit curent național. Nimeni nu mai vrea să muncească opt ore, doar parțial, dar cu salariul întreg – mama ei de jumătate de măsură.
Premierul care-și mânca jumătate de cuvinte era din „echipa câștigătoare”
Expresia „jumătate de glas” nu este întâlnită decât la români. Nimeni din jur nu face treabă pe jumătate. Doar noi am avut un prim ministru cu vorbe pronunțate parțial, dar românii se prefăceau fericiți că e din “echipa câștigătoare.”
Până și cei care nu vor să iasă la timp la pensie se mulțumesc cu venituri parțiale, adică pensii anticipate.
Românii se întrec în a avea proteze și cârje parțiale, își doresc vieți pardonate de taxe și impozite, purtând mereu măști pe jumătatea feței.
Deci, să nu ne mai mirăm de bucuria intrării parțiale în Schengen!
Mai auziți la vreo benzinărie, vreo comandă: „vreau plinul?” Toți acceptă jumătate sau vorba unui coleg de redacție: “eu cumpăr tot de 50 de lei de la pompă. Nu mi se pare că s-a scumpit carburantul.”
VOCILE LUMII
Meșterul Manole
“Legenda Meșterului Manole spune că, în temerara încercare de construire a celui mai frumos lăcaș de cult, ce ridicau ei ziua se prăvălea noaptea. Pentru a duce la bun sfârşit creaţia şi pentru a înfrânge duhul rău al locului, meşterul Manole, deşi creştin, a renunțat la practicile sale şi s-a întors către păgânism. A luptat cu forţele malefice cu propriile lor arme, adică cu practici oculte. A decis să-şi zidească soţia gravidă, pe Ana, în zidul mănăstirii. Acesta era sacrificiul pe care Manole l-a făcut pentru a îmbuna duhul rău al locului sau pentru a sfinţi cu sânge construcţia,” se spune despre Legenda Meșterului Manole, potrivit ziarului Adevărul.
