Ieri, in ziua referendumului, circa 11,6 milioane de olandezi au fost asteptati la urne pentru a se pronunta asupra textului Constitutiei europene, la trei zile dupa masivul „nu” al francezilor.
Sondajele din ultimele zile aratau ca este posibil ca si olandezii sa refuze, asemenea francezilor, documentul, temandu-se sa nu alunece in obscuritate intr-o Europa largita, dar si satui sa plateasca la bugetul UE mai mult decat primesc. Iar daca sondajele de opinie nu mint, atunci nu-ul olandez va fi mult mai decisiv decat refuzul de duminica al Frantei. Daca uniunea economica este avantajoasa, de ce mai este nevoie de una politica, se intreaba olandezii. Ca atare, ei spun Europei „Nee, dankuzeer” („Nu, multumesc”). Primii olandezi iesiti ieri de la vot declarau pentru AFP ca au votat „nu” pentru ca nu au incredere in guvern, pentru ca sunt nemultumiti de extindere. Referendumul, primul la scara nationala in ultimii 200 de ani de istorie moderna a regatului, este consultativ, insa majoritatea partidelor au declarat ca vor respecta rezultatul daca participarea va fi de peste 30%. Sondajele estimau o participare de 49-50% si un procent al „nu”-ului de 61, desi in ultima zi, marti, urmare a campaniei intense in favoarea „da”-ului, sustinuta de personalitati politice, se mentiona ceva putin peste 50%. Premierul Jan Peter Balkenende isi chema marti concetatenii la vot pentru a spune „da” progresului economiei, repetand ca „viitorul Olandei este in Europa”. Numai ca guvernul Balkenende satisface doar 19% din populatie, restul fiind nemultumita de ce s-a petrecut cu nivelul lor de trai dupa adoptarea monedei unice europene sau de invazia „polonezilor, 98% foarte catolici si superstitiosi”.
Dar Haga nu este Paris. Victoria anuntata a „nu”-ului fata de tratatul constitutional la referendumul din 1 iunie nu va avea consecinte politice imediate pentru coalitia guvernamentala din Olanda. Aceasta coalitie de centru-dreapta, desi impopulara, nu va cunoaste schimbari, inainte de toate pentru ca Parlamentul a fost cel ce a dorit referendumul iar guvernul constrans sa execute. Concret, olandezii se tem de o dilutie a micului lor stat intr-o Europea cu 25 de membri si de o interventie a Bruxelles-ului asupra dosarelor, cum ar fi politica liberala in materie de droguri blande, a casatoriilor intre homosexuali sau eutanasia autorizata fara conditii. Printre alte motive ale respingerii textului se numara si teama de straini si o posibila aderare a Turciei. Olandezii nu sunt convinsi ca Europa este un lucru bun, asa cum sustin politicienii, dar, daca si Olanda spune „nu” Constitutiei, lumea politica europeana este de acord ca va exista „o mare problema pentru Europa”.
